Dezamăgirea maritală și consecințele ei pentru copil Atunci când părinții se împotrivesc viselor celuilalt apar conflictele, copilul fiind prins între cereri contradictorii. Părintele simte că dorința lui de a avea o extensie este blocată de celălalt. Astfel, el poate deveni aliat împotriva celuilalt părinte, mesager sau împăciuitor. Motivațiile parentale se amestecă în conflictul marital. Prin genul său, copilul se identifică cu unul din părinți și se diferențiază de celălalt. Faptul de a alege unul dintre părinți îl rănește pe copil, iar părintele lăsat pe dinafară poate fie să iasă simbolic din relație, fie să condamne parteneriatul celuilalt părinte cu copilul și să își neglijeze funcția parentală. Pentru părinți poate părea mai puțin amenințător faptul de a transmite ostilitatea către partner prin copil, decât prin comunicare directă. Respectarea și impunerea regulilor va fi de asemenea un teritoriu de conflict, acestea fiind inconsecvent respectate. Răspunsul copilui va fi un răspuns la conflictele maritale, copilul neștiind cui și cine îi se adresează, dacă părintele sau partenerul părintelui. De cele mai multe ori, părintele nu este conștient de impactul pe care îl are asupra copilului. Ca un părinte să fie conștient de acest lucru, este nevoie să fie conștient de sine. Adesea, părinții aduc argumentul că “așa s-a născut” copilul, neavând suficientă încredere în sine pentru a recunoaște importanța pe care o are în influențarea dezvoltării unui copil. Pacientul identificat poate fi un singur copil, sau toți copii de același sex din familie sau copii de o anumită vârstă în funcție de nevoia deservită familiei. Pentru ca un copil să simtă presiunea unor mesaje de dubla legătura: - Expunere timp îndelungat la mesaje cu dublu sens - Persoanele care emit aceste mesaje sunt persoane cu importantă asupra copilului - Copilul este condiționat de la o varsta frageda sa nu pună întrebări clarificatoare care sa îi clarifice confuzia. Astfel: - Copilul se poate simti amenintat în mod vital, provocând fără scăpare respingerea parentală. - De asemenea, va învăța acest mod de a comunica și de a emite mesaje pe care îl va practica ca și adult. - Va genera conflicte interioare detreminând imaginea de sine scăzută, “eu nu sunt în stare, eu sunt de vină”. - Ca răspuns la situația imposibilă, se va plia pe nevoia de a fi altfel, dezvoltând un simptom. Pentru părinți este foarte dificil să observe gradul de afectare a unui copil, deoarece el deservește unor funcții ale familiei, care ajută la păstrarea homeostaziei. În dinamica familiei, atunci când presiunea asupra copilului este foarte mare, se relaxează la mesajele cu dublu sens. Astfel, acest sistem poate rămâne funcțional mult timp. Focalizarea părinților va fi pozitionată asupra copilului, mediul confirmând această poziție a copilului. Comunitatea, deși susținătoare cu părinții, va cerceta competența parentală, învinuind fie părinții, fie copilul. Echilibrul aici devenind nefunctional. - Copilul, va cere atenția părinților, fiind “gratificat” de responabilități, primind mila acestora și poziția de vulnerabilitate. - Conflictul marital se va accentua, părinții învinuindu-se reciproc - Familia va fi trimisă către terapie de familie. Triunghiul format cu un copil va aduce suferință pentru toți membrii, în special pentru copil care internalizează conflictele maritale, având astfel o stimă de sine scăzută și un antrenament slab pentru a se descurca în societate. Fii bine cu tine pentru a putea fi bine cu ceilalți! Emilia