Lupta împotriva infertilității este un proces complicat de durere și jelire, chiar dacă este vorba despre o pierdere invizibilă. Cei mai mulți oameni care se confruntă cu infertilitatea preferă să nu vorbească despre acest lucru.

          Deoarece legăturile de atașament se formează adesea înainte ca un copil să fie conceput sau născut, este important să recunoaștem că ruperea acestor legături dintre un viitor părinte și un posibil copil, poate crea o durere emoțională intensă. În fața infertilității, multe persoane simt nevoia să jelească, să plângă și acest lucru este perfect normal!

          În infertilitate, durerea și jelirea sunt procese intelectuale și emoționale care ajută la diminuarea treptată a legăturii psihologice dintre persoane și pierdere, permițându-le ulterior să accepte situația în care se află și să meargă înainte ...

Ce simte o persoană diagnosticată cu infertilitate?

          Deseori persoana simte că este ceva în neregulă cu ea, ceea ce poate duce la scăderea încrederii în sine. Se poate simți rușinată pentru că nu poate procrea, intensificându-se sentimentele de vinovăție și posibilitatea de a apărea sentimente de invidie față de persoanele care au copii biologici. Este important ca persoana infertilă, fie femeie sau bărbat, să înțeleagă faptul că, infertilitatea nu îi definește ca persoană, ci este o condiție medicală. A procrea nu este o abilitate!

Stresul infertilității

          Persoanele care află că sunt infertile experimentează emoții similare cu cele ale persoanelor care au pierdut pe cineva drag în urma decesului. Persoanele infertile pierd capacitatea de a procrea. Emoțiile pe care le simte o persoană infertilă sunt: șoc, jelire, depresie, furie, frustrare, pierderea încrederii în sine și pierderea controlului.

          Deteriorarea relațiilor poate fi o sursă de stres în cazul persoanelor infertile. Aici sunt incluse în primul rând relația cu partenerul de cuplu, dar și cu familia și prietenii care sunt bine intenționați în oferirea de sfaturi și alternative la problema cuplului, dar care provoacă suferință.

          Izolarea socială este o altă mare problemă a cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea. Frecvent, cuplurile infertile evită să se întâlnească cu alte cupluri în care partenera este însărcinată sau familiile cu copii. Deseori se pot isca conflicte maritale legate de disfuncția sexuală a unuia dintre parteneri.

          Efectele adverse ale tratamentului medicamentos poate constitui o altă sursă de stres importantă. Unele medicamente și hormoni folosiți în combaterea infertilității pot produce efecte psihologice precum anxietate, insomnii, schimbări de dispoziție și iritabilitate la femei. În ceea ce-i privesc pe bărbați, momentan nu sunt suficiente studii care să demonstreze care ar putea fi efectele adverse la ei. Unele medicamente ar putea chiar cauza depresie, manie, iritabilitate și probleme de gândire. Atât pacienților cât și psihologilor clinicieni, le este greu să identifice care reacții sunt psihologice și care sunt cauzate de tratamentul farmacologic.

          Alegerile făcute și rezultatele lor. Tratamentele folosite împotriva infertilității ajută aproximativ 50% dintre pacienți ca să devină părinți însă, cu înaintarea în vârstă, șansele scad considerabil. Pacienții care află că vor deveni părinți sunt încântați, însă trebuie să învețe cum să se adapteze la rolul de părinte. Totodată, femeile care au suferit avorturi, pot deveni anxioase în a duce la termen sarcina. Pe de altă parte, eșecul tratamentului farmacologic poate declanșa un nou ciclu de suferință și durere.

          Când să mă opresc? Este dificil de răspuns la această întrebare. Frecvent, unul dintre parteneri dorește să se oprească în a mai căuta o modalitate de tratament în ceea ce privește infertilitatea, iar celălalt este posibil să nu fie pregătit în luarea acestei decizii, lucru care poate afecta considerabil relația de cuplu. Este recomandat ca pacienții să treacă gradual de la ideea de a renunța la tratament, până la decizia de a nu mai avea posibilitatea de a fi părinți biologici pentru un copil la eventualitatea de a adopta unul.

Singur sau împreună cu partenerul la terapie?

          Terapia individuală este utilă pentru abordarea stresului și a disfuncției personale, în acest caz infertilitatea. Terapeutul te va ajuta să treci mai ușor peste durerea resimțită a infertilității sau a altor răni psihologice suferite în trecut.

          Terapia de cuplu este utilă în abordarea relațiilor sau problemelor maritale, în special cele care implică comunicarea, luarea deciziilor și rezolvarea conflictelor. Dacă doriți să mergeți la terapie împreună cu partenerul este o decizie adecvată deoarece infertilitatea este, de cele mai multe ori, o problemă de cuplu, care implică suferință din partea ambilor parteneri. Când apare infertilitatea de cele mai multe ori relațiile sexuale sunt întrerupte. Totodată apare stresul legat de posibilitățile financiare de a urma un tratament farmacologic sau urmarea unui tratament medicamentos pe o perioadă mai lungă de timp.

Tipuri de terapii care ar putea ajuta în depășirea traumei infertilității

          Majoritatea persoanelor reușesc să treacă peste problema infertilității, în schimb unora le poate fi mai greu și ar trebui să apeleze la un specialist pentru ameliorarea și rezolvarea problemelor pe care le are în urma diagnosticului primit.

          Tehnici de relaxare. Atunci când unei persoane i se dă diagnosticul de inferitilitate și i se prescrie și un tratament medicamentos, poate surveni cel mai adesea stresul. Tehnicile de focusare asupra respirației și yoga ajută la managementul stresului.

          Psihoterapia. În psihoterapie, terapeutul te va ajuta să-ți îmbunătățești relațiile și să-ți rezolvi conflictele cu cei dragi. Cele mai multe persoane infertile suferă de depresie acută, iar psihoterapia i-ar putea ajuta în diminuarea depresiei.

          Medicația. Atunci când simptomele de depresie și anxietate sunt severe, ar fi indicat să consultați un medic care să vă prescrie un tratament farmacologic antidepresiv sau antianxietate.

          Cercetările au demonstrat că, femeile și bărbații sunt afectați într-un mod diferit de diagnosticul de infertilitate. Femeile sunt mai predispuse să-și facă griji că ceva este în neregulă, chiar înainte de a căuta un tratament, sunt mai dispuse să vorbească despre problemă cu partenerul de cuplu și își asumă responsibilitatea atunci când eforturile de concepere se dovedesc a fi nereușite.

          Adesea, sentimentele de durere pot fi extrem de greu de suportat, dar împărtășite unui terapeut, acesta vă poate ajuta să treceți mai ușor peste aceste momente, oferindu-vă totodată suport moral și o bază de plecare în noul capitol din viața voastră.