AS. este o adolescentă de 16 ani care vine la terapie la recomandarea medicului psihiatru în urma unei tentative de suicid. A venit cu un diagnostic de tulburare anxios - depresivă cu elemente atipice, mai exact, cu puțină anxietate și depresie, dar nu cu suficiente elemente pentru un diagnostic de depresie și anxietate. Acele elemente atipice, ulterior s-au dovedit a fi niște pseudohalucinații, mai exact niște voci pe care le auzea în capul ei și care o îndemnau să își facă rău. Când a venit prima dată în terapie tremura din toate încheieturile, se uita mereu într-o parte, niciodată în ochii părinților săi sau ai mei. AS. este o fată inteligentă, olimpică la două materii, iar singurele ei pasiuni sunt cititul revistelor manga și vizionarea de animații japoneze anime. Nimic altceva nu își dorea să facă și mereu găsea scuze spunând că orice a încercat să facă pe parcursul ședințelor de terapie nu o fac să se simtă mai bine, sau după două sau trei încercări renunța. Nimic nu reușea să o motiveze pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate psihică și de la o ședință la cealaltă venea cu noi comportamente autodistructive pe care le-a pus în practică, majoritatea dintre ele dobândite și după vizionarea sau lecturarea animațiilor sau benzilor desenate japoneze.

Ce este de fapt MANGA și ANIME?

          MANGA este cuvântul japonez care se folosește pentru benzile desenate de origine japoneză. În Europa, benzile desenate sunt considerate ca fiind pentru copii, însă MANGA se adresează unor variații de vârstă mai largi ajungând să fie citite atât de copii și adolescenți cât și de adulți. ANIME este un stil de desene animate create în Japonia care au la bază benzile desenate MANGA sau alte subiecte noi. Personajele au adesea puteri și abilități paranormale, fiind prezente și creaturi mistice, mutanți cu puteri telepatice, haine cu puteri extraterestre, demoni, monștri sau spirite demonice.

          Datorită acoperirii unui sector mai mare de piață, seriile MANGA sau ANIME au ajuns să dezvolte un număr mare de subiecte și teme, cele mai des întâlnite fiind: acțiune, aventură, iubire, sport și jocuri, drame istorice, horror, science - fiction și fantezie, mister, comedie, sexualitate, cu conținut erotic sau pornografic, iubire între persoane de același sex și uneori cu conținut pornografic, crime, comportamente auto-agresive, suicid.

Teoria învățării sociale dezvoltată de către Albert Bandura a subliniat importanța recompenselor și a pedepsei. Această teorie a identificat faptul că copiii pot învăța comportamente noi într-unul sau două moduri și anume: prin experiență directă prin încercare și eroare sau prin observarea și imitarea celor din jurul lor. A. Bandura a declarat că învățarea prin observație este mai eficientă decât încercarea de a descoperi totul pe cont propriu. Copiii pot învăța de la alte persoane din mediul lor inclusiv părinți, frați, colegi și profesori, de asemena și de la persoane și personaje apărute în mass-media. Potrivit teoriei lui Bandura, în cazul în care un copil a urmărit o persoană la televizor care părea foarte atractivă și care a primit recompense pentru a acționa agresiv, atunci acesta ar fi mai predispus să imite comportamentul acelui personaj. Pe de altă parte, dacă copilul a văzut un personaj care a primit pedeapsă pentru comportamentul său agresiv, atunci acesta s-ar putea abține să acționeze agresiv în viața reală.

Televiziunea și mass-media

          De secole televiziunea este acuzată de faptul că din ce în ce mai mulți copii devin agresivi ulterior în viață din cauza conținutului vizionat. Studiile arată că mass-media, în special televiziunea, au un impact deosebit asupra copiilor și adolescenților. Televiziunea afectează multe aspecte ale vieții umane cum ar fi sănătatea, comportamentul și o problemă de interes în mod deosebit este vioelența. Copiii învață de la televizor despre ce roluri ar trebui să urmeze în societate și cum să acționeze față de alte ființe umane. Aceste lecții pot fi atât pozitive cât și negative, în funcție de modelele prezentate în programele vizionate. Violența prezentă în televiziune este responsabilă de creșterea violenței în copilărie. Programele pentru copii și adolescenți au fost documentate ca fiind cele mai violente programe de televiziune.

          Pe baza Studiului Național privind Violența în Televiziune (NTVS ), violența poate fi în general definită ca orice acțiune intenționată sau accidentală care provoacă un prejudiciu fizic sau psihic (ca în cazul abuzului verbal ) pentru sine, pentru o altă persoană, pentru un animal sau un obiect neînsuflețit.

          Desenele animate sub formă de artă au un potențial extrem de mare ca și impact artistic, estetic, moral și emoțional asupra unificării mai multor arte, fiind un proces complex de influențare a personalității copilului, având un efect deosebit asupra imaginației sale. Filmele animate introduc copilul sau adolescentul într-o stare emoțională specială oferindu-i posibilitatea de a interacționa emoțional sau de a se identifica cu personajele prezente în animație. Informațiile media conținute de desenele animate și vizionarea acestora necontrolată de către adulți, afectează în mod negativ sănătatea fizică și psihică a copiilor moderni. Studiile de psihologie indică faptul că orice obiect semnificativ din punct de vedere emoțional nu poate fi neutru pentru psihicul copilului sau al adolescentului; fie îl distruge, fie îi este benefic. Conform recomandărilor Organizației Mondiale de Sănătate, timpul total pentru vizionarea programelor de televiziune de către copiii sub 7 ani nu trebuie să depășească 7 ore pe săptămână, durata optimă fiind de maxim jumătate de oră pe zi.

Efectele psihologice ale ANIME sau MANGA

          Animația japoneză ANIME sau benzile desenate MANGA, provoacă copiilor și adolescenților confuzie între fantezie și realitate. Unii dintre ei cred într-adevăr că este bine să folosească violența fizică împreună cu cei de vârsta lor, deoarece eroul lor, a fost arătat ca un personaj bun. Nouă, ca și adulți, cu o inteligență emoțională dezvoltată (așa cum ar trebui să fie ), de foarte multe ori ne este greu să discernem între ce este bun sau rău, între ceea ce este corect sau incorect, între ceea ce este moral sau imoral. Atunci cum putem avea „pretenția" ca un copil sau adolescent a cărui inteligență emoțională este în fază inițială, să aibă capacitatea de a discerne binele de rău? Oare nu nouă, ca și adulți, ne revine această sarcină, să fim vigilenți și să corectăm din timp aceste derapaje? Permițând și încurajând copiii și adolescenților să urmărească ANIME violente, de fapt îi învățăm că violența este amuzantă și acceptabilă.

          Numeroase studii psihologice, pedagogice și sociologice arată că numeroși copii dezvoltă un fel de „imunitate" la percepția violenței, încep să pună în practică ceea ce au văzut în viața de zi cu zi. Mai recent în mass-media au apărut articole care avertizează despre pericolele prezentate în MANGA sau ANIME. Atât în benzile desenate cât și în animațiile japoneze, toate sentimentele precum prietenia, ura, răzbunarea, dragostea, violența, sunt exprimate într-o formă emoțională extremă. Se cunoaște deja că adulții care sunt dependenți de ANIME și MANGA își pierd simțul realității, dar oare ce să mai spunem despre copii sau adolescenți? Aceștia au o sensibilitate ridicată la mass-media audio-vizuală, le lipsește experiența de viață și atitudinea critică față de realitate ajungând să asimileze cu fermitate comportamentele observate pe ecran sau cele descrise în benzile desenate.

          Din păcate, ANIME distruge sistemul de valori chiar și al unui adult, iar copii preșcolari sau adolescenții pur și simplu nu au șansa de a-și crea unul pozitiv. Există mai multe tipuri de personalitate ale personajelor și anume: obsesiv, posesiv, invidios, sadic, manipulativ, psihopat. Există multe personaje care sunt „negative și pozitive" totodată. Ele sunt portretizate ca fiind drăguțe, simpatice și înzestrate cu diferite pasiuni și comit acte negative percepute de copii sau adolescenți ca fiind normale. Dacă membrii familiei sau profesorii nu reacționează când observă astfel de incongruențe, aceste personaje vor fi luate drept model.

          De obicei persoanele dependente de MANGA și ANIME prezintă cel puțin una dintre trăsăturile patologice tipice unor patologii psihiatrice cum ar fi: tulburare obsesiv compulsivă, depresie, fobie socială, agorafobie, atacuri de panică, tulburare de stres post-traumatic.

          La finanul cărții MANGA intitulată „Asasinarea din sala de clasă" scrisă de Yusei Matsui, autorul menționează următorul citat: „Moartea este un cuvânt fascinant. Este folosit deseori, dar rareori pus în practică. Astfel, am decis să creez o poveste centrată pe acest cuvânt unic. Dacă îți place, mă poți ucide acum și voi fi fericit."