Probabil cu toţii cunoaștem care sunt beneficiile și aspectele pozitive ale meditaţiei sau ale mindfulness-ului, însă ceea ce știm mai puţin este ceea ce se întâmplă dacă este folosită într-un mod neadecvat.

          Persoanele suficient de disciplinate care practică în mod regulat meditaţia sunt recompensate cu un control sporit asupra undelor cerebrale alfa, ceea ce duce la o mai bună concentrare, poate ajuta la diminuarea anumitor dureri, la calmarea minţii și a corpului, la reducerea stresului și a anxietăţii. S-au făcut de-a lungul timpului studii riguroase care au susţinut beneficiile asupra sănătăţii ale meditaţiei, pentru a convinge terapeuţii, medicii și persoanele spirituale să o folosească.

          Cu toate acestea, meditatorii contemporani au știut dintotdeauana că în timp ce publicitatea exagerată ale beneficiilor meditaţiei poate fi justificată, în practică nu se rezumă doar la pace, iubire sau la minunatele minuni ale irealităţii. Şedinţele zazen (meditaţia profundă efectuată în timp ce se stă în poziţie verticală cu picioarele încrucișate ) privindu-se la al treilea ochi, pot întâlni emoţii extrem de neplăcute chiar și tulburări fizice sau psihice. De exemplu, Budismul Zen are un cuvânt specific pentru percepţiile deformate care pot apărea în timpul meditaţiei și anume mayko (combinarea a două cuvinte din japoneză pentru diavol și lumea obiectivă ). Confruntarea cu mayko a fost descrisă ca un proces de curăţare care eliberează experienţe stresante în straturile profunde ale minţii.

          Totuși, deși există, această parte dificilă și uneori intensă a meditaţiei este rar menţionată în literatura de specialitate. Doar pentru că este prezentată într-o lumină bună și sunt evidenţiate doar beneficiile meditaţiei, asta nu înseamnă că nu ar trebui să fim conștienţi de o gamă mai largă de efecte posibile pe care le-ar putea avea asupra noastră.

          Autorii cercetării Un studiu de metode mixte privind provocările legate de meditaţie la budiștii occidentali, publicat în 2017, au examinat 60 de practicieni de meditaţie budistă occidentală care au experimentat probleme provocatoare în timpul practicii lor. La această cercetare au participat atât practicieni începători cât și profesori de meditaţie, mulţi dintre ei acumulând peste 10.000 de ore de experienţă de-a lungul vieţii. Cercetătorii au identificat 59 de tipuri de experienţe neașteptate sau nedorite pe care le-au clasificat în șapte domenii: cognitiv, perceptual, afectiv, somatic (referitor la corp ), conativ (legat de motivaţie ), percepţia de sine și social. Printre experienţele care au fost descoperite s-au evidenţiat sentimente de anxietate, frică, mișcări involuntare, insomnii, sentiment de detașare completă de emoţiile cuiva, hipersensibilitate la lumină sau la sunet, distorsiuni în timp și spaţiu, greaţă, halucinaţii, iritabilitate și retrăirea traumelor trecute. Nivelurile asociate de suferinţă și de afectare au variat de la ușoare și trecătoare la severe și de durată.

          Încă nu se știu motivele acestor diferenţe individuale legate de meditaţie, dar asta nu înseamnă că ar trebui să ne prefacem că ele nu există. Există foarte puţine cercetări deocamdată cu privire la motivul pentru care meditaţia nu funcţionează în același mod pentru toată lumea și cum poate provoca dificultăţi emoţionale pentru unele persoane.

          Spiritualitatea înseamnă să devii conectat la sine și la tot ceea ce te înconjoară. Este frumos și magic să experimentezi unicitatea și magia din jurul tău care duce la o legătură spirituală. Spiritualitatea devine frumoasă odată ce îţi dai seama că ceea ce faci tu, acceptarea de sine, acceptarea celorlalţi, acceptarea experienţelor tale de viaţă pentru cine ești și ceea ce ești, este o adevărată călătorie. A deveni mai spiritual înseamnă că trebuie să fii capabil să te uiţi la tine, la alte persoane și la situaţii fără a avea prejudecăţi.

          Probabil că te întrebi: Cum ar trebui să-i iubim pe cei care ne-au rănit, ne-au manipulat și ne-au abuzat? Cum putem fi recunoscători pentru disperarea financiară? Cum putem fi recunoscători pentru pierderea unei persoane foarte dragi nouă? Nu este meditaţia cea care trebuia să ne liniștească și să ne facă să fim mai fericiţi?

          Mulţi oameni nu știu acest lucru, dar ceea ce declanșează de obicei o trezire spirituală este un eveniment schimbător sau traumatizant în viaţă. Abia atunci începem să căutăm răspunsuri știind că trebuie să existe un motiv pentru tot ceea ce se întâmplă. Când începem să ne trezim la realitate ne simţim deconectaţi în totalitate de cei din jurul nostru ca și cum ne-am detașa de vechiul nostru stil de viaţă. Acesta poate fi un moment frumos, confuz și dureros la un moment dat. Ceea ce se întâmplă de fapt este că sufletul nostru se trezește și caută să descopere cine suntem cu adevărat.

          Cum putem să ne "dezgropăm" sinele nostru autentic fără a ne dezvălui și observa aspectele mai puţin plăcute din noi înșine? Cum putem vindeca unele aspecte ale noastre fără a recunoaște mai întâi rănile pe care le avem? A fi o persoană spirituală înseamnă să privești totul din jurul tău, să te uiţi la tine, la viaţa ta și la situaţiile care apar.

          Se spune că meditaţia este medicamentul final, dar ce poţi face pentru a reuși să ajungi acolo unde ţi-ai propus fără a te confrunta cu partea întunecată a meditaţiei? Soluţia este aceea de a urma un demers psihoterapeutic în care îţi poţi vindeca rănile, traumele, fricile și te poţi dezvolta pe plan personal, acceptându-te în adevăratul sens al cuvântului. Psihoterapia te va ajuta să te cunoști pe tine însuţi, te va ajuta să ai curaj, te va ajuta să trăiești în prezent, să te bucuri de ceea ce te înconjoară, să te bucuri de viaţă. Psihoterapia este o meditaţie în care vei lucra într-un mod constructiv cu tine însuţi pentru a te descoperi.

          Tu ce ai de gând să alegi, meditaţia care este învăluită doar de iluzii sau psihoterapia care te va ajuta cu adevărat să devii și să fii tu însuţi?