Dacă terapia individuală porneşte de la obiectivele exprimate de o singură persoană, în cadrul terapiei de cuplu obiectivele sunt stabilite împreună cu ambii parteneri, astfel încât aceasta să răspundă în aceeaşi măsură la nevoile fiecărui partener. Terapia de cuplu poate fi organizată sub forma unor sedinţe cu ambii parteneri sau sub forma unor sedinţe individuale cu fiecare partener în parte. Putem apela la un psihoterapeut atunci când în cuplu apar certuri frecvente, apare sentimentul de nemulţumire faţă de partener/ă sau faţă de relaţia pe care o avem, când comunicarea în cuplu nu mai este eficientă şi ne simţim neînţeleşi de partener/ă, când ne dorim să ne îmbunătăţim relaţia cu partenerul/a nostru/ă, atunci când atracţia sexuală dispare sau scade, nu ne mai simţim apreciaţi, doriţi şi iubiţi, sau atunci când apar infidelitatea sau gelozia. Rolul terapeutului nu este de a stabili cine are dreptate, ţinând parte unui partener şi acuzându-l pe celălalt, ci este de a ajuta cuplul să elimine comportamentele toxice pentru relaţie, înlocuindu-le astfel cu comportamente şi atitudini benefice pentru cuplu. În cadrul terapiei de cuplu pot fi abordate subiecte precum: comunicarea şi rezolvarea de probleme, clarificarea presupunerilor, istoria personală şi unicitatea fiecăruia, reconectarea emoţională, sexualitatea, acordul/înţelegerea-clarificarea aşteptărilor, angajamentul, grija, comunicarea, compromisul şi conflictele. Putem vorbi de terapie de cuplu atunci când ne referim la cuplurile care aleg să convieţuiască fără a legaliza relaţia, cuplurile căsătorite, cuplurile cu copii mici şi/sau cu adolescenţi, dar şi atunci când întâlnim familii cu copii care fie au plecat pentru studii, fie să îşi întemeieze propria familie. Perioada în care cuplul se află în primul an de mariaj/coabitare a fost identificată ca fiind cea mai grea perioadă pentru acomodarea partenerilor. Separarea/divortul poate apărea mai tarziu, dar această separare este cauzată de conflicte care au apărut la începutul relaţiei şi care nu au fost rezolvate pe parcursul acesteia. În ceea ce priveşte cuplul cu copii mici, cercetările au arătat că satisfacţia maritală scade în primul an după naşterea unui copil. Cuplurile sunt depăşite de cantitatea de noi responsabilităţi în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea unui copil. De asemenea, pot fi afectate activitatea sexuală şi comunicarea. Pe parcursul acestei tranziţii, de la statutul de soţ/soţie la cel de părinte sunt înregistrate cele mai multe divorţuri şi soţii afirmă că întâmpină cele mai multe dificultăţi. Pentru cuplurile care fie şi-au schimbat statutul de la soţ la părinte, au mai adaugat un membru al familiei prin naşterea unui copil, fie pentru cei ai căror copii au părăsit căminul din diverse motive (studii, muncă, întemeierea propriei familii ), sunt foarte importante modificările care vor surveni în relaţia lor maritală. Pentru atingerea obiectivelor stabilite la începutul terapiei împreună cu ambii parteneri ai cuplului, pe lângă tehnicile specifice, terapeutul poate recomanda partenerilor anumite exerciţii care pot fi practicate fie în cadrul şedinţelor de terapie, fie acasă în intimitatea cuplului. De multe ori luptăm pentru relaţia de cuplu şi reuşim să ajungem în acelaşi blocaj, făcându-ne să ne simţim neputincioşi. Terapia de cuplu oferă noi perspective, fără a acuza şi a incrimina partenerii, ci ajutându-i să se redescopere pe ei însăşi, dar şi pe cel cu care au ales să îşi împartă viaţa. Jeni Dumbrăveanu 0736.159.434