De prea multe ori realizăm mult prea târziu ce am pierdut. ."-În viaţă întâlnim oameni cu suflete frumoase cărora le-am acordat o importanţă mult prea mică, fiindcă ne-am lăsat pe moment acaparaţi de feţe frumos fardate şi de zâmbete false. Oare de ce ni se întâmplă să realizăm mult prea târziu că aveam lângă noi pe cineva scump, pe care nu am dorit să-l apreciem atunci când l-am avut în preajmă şi l-am ignorat complet pentru o altă persoană care ne-a părăsit mai târziu? Noi, oamenii, avem tendinţa firească de a privi prea mult ambalajul şi ajungem destul de târziu să ne dăm seama că conţinutul era stricat, dar atunci este prea târziu să mai recuperăm timpul irosit în zadar pe cineva care nu trebuia să facă parte din viaţa noastră. Şi nu puţini suntem aceia care am fost amăgiţi la un moment dat al vieţilor noastre de către vreo persoană, de către vreun prieten, de către vreun iubit pe care l-am cunoscut prea puţin. Din nefericire, mulţi dintre noi realizăm mult prea târziu că în căutările noastre frenetice după persoane dragi facem greşeli. Alungăm oameni pe care ar trebui să-i păstrăm pentru totdeauna în sufletele noastre şi ne apropiem de unii care ne vor lăsa cicatrici în interior pentru totdeauna. Ne plac oamenii care arată bine, care se îmbracă numai în haine scumpe şi care ne vorbesc cu ironie-n glas, dar fugim de aceia care nu sunt atât de populari, dar care ne-au oferit un zâmbet şi o încurajare atunci când am avut nevoie de ele. Şi deşi apreciem "oamenii deosebiţi", nu facem prea multe pentru ei. Mai degrabă ne place compania acelora care ştiu să ne pună la punct, acelora care ne sufocă. Pare ciudat, dar am observat că aşa este în cazul multor oameni. De multe ori am auzit de pe buzele multor oameni că şi-ar dori în preajma lor un om deosebit, dar din păcate am observat că faptele lor spuneau opusul. Acei oameni cu dorinţe nobile aveau în preajma lor doar persoane care lăsau de dorit. Şi totuşi, acele persoane sunt cele mai populare! Sunt cele mai fotografiate, mai urmărite! Oamenii care au sufletele frumoase sunt apreciaţi, dar totuşi, puşi în umbră de către cei mai celebri datorită posesiunilor lor materiale sau a feţelor frumoase. Şi ne trezim la un moment dat al vieţilor noastre că am avut în preajma noastră oameni cu suflete mari, pe care i-am lăsat deoparte, pentru persoane mai bine văzute în ochii lumii. Şi ne dăm seama că acei oameni pe care îi credeam prieteni, nu ne erau de fapt nimic şi ne pare rău că am alungat de lângă noi oamenii care poate şi-ar fi dorit să ne fie alături mereu, nu doar în momentele noastre bune. Dar aşa suntem noi oamenii.. de multe ori realizăm mult prea târziu că aveam pe lângă noi pe cineva special, pe care am ajuns să-l apreciem târziu, atunci când deja se îndepărtase de drumul vieţii noastre. Şi ajungem să avem regrete pe care le puteam evita dacă ştiam să apreciem mai mult sufletul, decât statutul social sau înfăţişarea fizică.