CUM SE FORMEAZA ATASAMENTUL

Atasamentul se creaza in primi 3 ani de viata, daca un copil a crescut langa bunica, el a dezvoltat atasamentul fata de bunica. Persoana la care copilul se va raporta in toata viata lui este bunica. Chiar daca parintii il preiau dupa aceea si sunt parinti desavarsiti, copilul s-a activat pe acele imagini ale bunicii (ca puiul de gasca, a pus ochi prima oara pe o…gaina ). Prima persoana cu care s-a creat acea retea de neuroni. Lipsa de atasament nu este buna, ceea ce avem nevoie este sa ne atasam ca sa avem de unde sa ne detasam. Daca nu avem experienta atasamentului vom pica adesea in atasamente contextuale. In terapie pacientul se ataseaza de un continator sigur, terapeutul, ca dupa aceea sa se dataseze de acest continator. Pacientul invata ca detasarea nu este periculoasa si ca nu se moare din asta. Unii pacienti se tem ca se vor atasa de terapeutii lor pentru ca le este frica sa nu creeza dependent fata de ei (o problema de atasament din copilaria mica, a pacientului ). Si la scoala se creaza tipuri de atasament dar acolo in baza atasamentului se creaza si investitia. Neinvestind este un spatiu gol cu care se va lupta ca sa nu fie absorbit. Daca copilul iubeste profesorul, asta inseamna ca s-a atasat de profesor, inseamna ca s-a aliniat la el. Aliniindu-se la el lucreaza pe resursele lui si pe directiile pe care le da profesorul. Atasament constructiv - ajuta la crestere; Atasament distructiv - care duce la dependenta si la incarcerare psihica. O terapie va lua mult timp sau nu, depinde de resursele clientului, depinde de cat de tare a fost afectat, de ceea ce i s-a intamplat in viata, depinde de structura, de dispozitie si de o multime de alte lucruri.

(Psihoterapeut Mihaela Dinu )