Atunci când te regăsești pe tine! Eroina este orice femeie care alege să devină ea însăși să-și găsească frumusețea interioară. Sunt eu, ești tu, suntem noi toate. A o recunoaște în noi înșine este este o călătorie de conștiință. Este o călătorie a eroinei, este o chemare la experiență directă a adevărului, iar experiența se cheamă practica puterii feminine. "A-mi trăi viața cât mai conștient, renăscându-mă și veșnic recreându-mă pe mine însămi din puterea mea feminina". În munca mea de terapeut am simțit insatisfacția femeilor față de succesele obținute în activitatea lor atât în cariera profesională cât și în viața particulară. Au obținut tot ce și-au propus, și-au îndeplinit visurile dar la un moment dat au început să se întrebe: "Pentru ce atata efort?", "Este oare suficient, sunt mulțumită cu ce am obținut până în prezent ?" sau "Îmi este de folos tot acest efort ?". Succesul le-a lăsat pe aceste femei epuizate, cu un program de muncă infernal, cu boli generate de stres, întrebându-se cum au ajuns în această situație. Nu și-au imaginat că a putea privi de pe cele mai inalte culmi avea să le ceară sacrificiul trupului și sufletului. Acest sacrificiu poate începe cu o respingere abruptă a feminității, stări dependente, control excesiv și furie, aliații lor sunt de sex masculin, dobândesc independența, prestigiul, bani, putere, succes și atunci femeia se identifică cu partea masculină, cu aprobările și valorile masculine. În analiza lor terapeutică și-au dat seama că ele sunt acolo unde alții își doresc să ajungă dar nu unde vor ele. Astfel au început o călătorie în interiorul lor pentru a-și găsi feminitatea, pentru a-și descoperi identitatea, pentru a-și asculta chemarea. Această chemare poate fi auzită la orice vârstă și se produce atunci când vechiul sine nu își mai găsește locul. Acest lcru se poate întâmpla când tânăra femeie își părăsește casa pentru a merge la facultate, pentru a lucra, pentru a călători sau când începe o relație. Sau se poate întâmpla când o femeie între două vârste divorțează, se reîntoarce la lucru sau la studii, când își schimbă cariera sau când îi pleacă copiii de acasă. Sau se poate întâmpla pur și simplu când o femeie își dă seama că nu are un simț propriu al sinelui. Acesta este începutul unei noi călătorii, care adeseori este caracterizată prin respingerea feminității, considerată ca fiind pasivă, manipulatoare sau neproductivă. Femeile care caută succesul într-o lume dominată de bărbați aleg această cale pentru a nega aceste concepții. Ele încearcă să dovedească ca au minți bune, că pot duce ceva la bun sfârșit, că sunt independente emoțional și financiar. Ele abordează tot felul de subiecte cu tații, cu prietenii și cu rudele de masculine. Aleg ca mentori bărbați sau femei care se identifică cu bărbații și care le validează intelectul, scopurile și ambițiile și le fac să se simtă în siguranță, le fac să se simtă că au o direcție limpede în viață, că au succes. Trebuie să facă totul pentru ca o misiune să fie îndeplinită, pentru a se simți puternice în lume. Aceasta este experienta puternic susținută de lumea materialistă în care trăim, care consideră că valoarea supremă este ceea ce faci. Dar după o perioadă de contemplare a priveliștii din vârful ierarhiei sociale, timp în care femeia se ocupa de tot, uneori și de carieră și de copii și în același timp vine întrebarea: "OK, am reușit, acum ce urmează?" Și începe să caute urmatorul obstacol peste care să se cațere, urmatoarea provocare, umplându-și fiecare clipă liberă cu "a face". Ea nu știe cum să se mai oprească, cum să spună nu și se simte vinovată de idea de a nu dezamăgi pe cineva care are nevoie de ea. În acest stadiu femeia începe să se simtă în discordantă cu ea și începe să-și pună întrebări de ce are senzații de gol, de dezamăgire, de singurătate, de dezolare, de trădare, de ceea ce a pierdut. Începe dezechilibrul intern și femeia se simte rănită și lovită. Rolul fundamental al femeii este "să creasă", ea poate crește un om, un suflet, o civilizație, o comunitate. Atunci când ea nu are nimic de îngrijit, ajunge să-și piardă sensul. Multe femei care au îmbrățișat călătoria eroică masculină ajung să uite cum să aibe grijă de ele însele, cum să se crească pe sine. "Ajung în varful scării doar pentru a conștientiza că aceasta se sprijină de zidul greșit. Au judecat lucrurile eronat încă de la început." (Joseph Campbell ) Femeia trebuie să știe cine este acolo înăuntrul ei, să conștientizeze dorul din inimă și că poate avea încredere în tupul ei, să-și dea seama că acest model masculin nu le-a îndeplinit nevoia de a fi un om întreg. Când o femeie decide să nu mai joace după reguli patriarhale, ea nu mai știe ce să mai simtă, atunci intervine schimbarea și aceasta este percepută ca ceva nou și înspăimântător, este frica. Dar acolo unde este frică este și putere. Învățând să cunoască frica, fară să o lase să o oprească, atunci frica se transformă în aliat, că lucrul de care s-a lovit poate fi transformat. Puterea adevarată nu stă în lucrurile care ne sunt familiare, confortabile, pozitive, ci în fricile noastre și chiar în rezistența pe care o manifestă la schimbare. Atunci începe noul proces de inițiere, începe o coborâre, începe o perioada de rătăcire, durere, frică, furie, de dărmare a piedestalurilor și de căutare a parților de sine pierdute, de întâlnire cu feminitatea. Este o etapă care nu are un timp în care să se întâmple, este un timp în care femeia invață arta de a fi in loc de a face. Încetul cu încetul femeia începe să vindece aceste răni interioare începe să-și hrănească sufletul și trupul, să-și redobândească sentimemtele, intuiția, sexualitatea, umorul. Energia care fusese îndreptată spre exterior este acum redirecționată către proiecte creative, către redescoperirea propriului trup, către bucuria de a petrece timp împreună cu alte femei, să se căsătorească, să facă copii, să trăiască plenar ca femeie, sp ținp cont de dorințele și visurile ei, bucurându-se de întreaga ei ființă și de locul ei în univers. Să-și folosească abilitățile pentru a aduce armonie între oameni. Acestea sunt tot alegeri care le va face să se simtă în siguranță și care vor confirma utilitatea ei. Alegri care le validează ca femei, chiar dacă nu vor mai fi aplaudate și lăudate de lumea exterioară. O femeie trebuie să reușească să fie de folos altora dar să fie și responsabilă de propriile ei valori si nevoi. Integrarea și percepția interdependenței este necesară fiecaruia dintre noi, în timp ce lucrăm împreună pentru a păstra echilibrul vieții pe pământ. Aceasta presupune mult curaj și încredere. Psiholog Dinu Mihaela (Sursa: Călătoria Eroinei / Femeia în căutarea reîntregirii / Maureen Murdock )