Mentalitatea de Turma și Neuronii Oglinda !
“Rămâi în turmă! Iți va fi mai bine.” Oare?

Nu cu foarte multă vreme în urma, Scott Wiltermulth de la Universitatea Stanford din California, împreună cu colegii săi, au tras concluzii în urma unor studii efectuate pe parcursul a câțiva ani.

Ei au descoperit că activitățile desfăsurate la unison, cum ar fi – dansul, mărșăluirea și altele asemenea, cresc semnificativ loialitatea membrilor față de grup. “Aceste activități ne fac să ne simțim parte a unei entitați mai mari, așadar noi vedem uneori grupul din care facem parte ca fiind o entitate aproape la fel de importantă ca și propriile noastre persoane” – declara Scott.

Si din altă perspectivă – aceea a nevoilor umane fundamentale, stabilite candva de Maslow si organizate de acesta in Piramida nevoilor - știm că una dintre ele este chiar “Nevoia de apartenenta la un grup / comunitate, cu care să împartașim ceva. Iar studiile efectuate de către cercetătorii de la Stanford vin să întarească premisele lui Maslow, din acest punct de vedere.

Un Psiholog de la o Universitate din Virginia crede că rezultatele celor de la Stanford susțin explicația conform căreia liderii fasciști din istoria secolului XX, dar și alți conducători de armate din istoria mai nouă sau mai veche a omenirii, și poate chiar istoria relativ recentă a țării noastre, organizau intenționat marșuri lungi în care implicau un număr uriaș de participanți, care erau puși sș cânte împreuna și să scandeze la unison aceleasi lozinci, care promovau cauze, militare sau sociale.

In acest context, la concluziile de mai sus se adaugă și rezultatele lui Charles Seger de la Indiana University, diferența fiind că acesta din urmă a monitorizat și evaluat gradul de uniformizare a trăirilor emoționale puternice. Rezultatele au evidențiat că - persoanele implicate în activitați de grup au un profil emotional semnificativ asemănător, caracterizat de emoții intense, in comparație cu personele testate în grupul de control, și care au desfășurat activitați individuale. Acestea din urma aveau un profil emțtional diferit de la un individ la altul, și niveluri emoționale reduse, comparativ cu primii.

Un interes aparte în cadrul teoriei “Mentalitatii de Turma”, cum este numita uneori, îl prezintă activitatea “Neuronilor Oglindă” – celule neuronale care se activează în timp ce privim pe cineva în acțiune, sau suntem noi înșine în acțiune în timp ce privim pe cineva.

Aceste concluzii sugereaza că – creierul nostru este pus in mișcare prin imitarea semenilor noștri, iar comportamentele și atitudinile noastre sunt de multe ori determinate prin mimetism!

Ce cred că mai merită să subliniez aici, este că aceste studii si rezultatele lor – referitoare la Mentalitatea de Turmă, impulsioneaza puternic studiul din ce în ce mai elaborat al Neuronilor Oglinda. Pe această temă, Vasily Klucharev de la Cognitive NeuroImaging – Olanda, a descoperit că – creierul elibereaza mai multa dopamina atunci cand suntem în consens cu grupul din care facem parte. Persoanele care s-au perceput pe ele însele ca fiind excluse din grupuri, au trait stări de discomfort cu o reducere puternică a cantitații de dopamină eliberată în creier.

Si poate că, dincolo de rezultatele acestor studii și de concluziile stiințifice, să ne amintim de sfaturile bătrânilor din familiile noastre, de bunicii care deseori spun – “…Fi si tu in rand cu lumea!, ceea ce în termenii acestor studii ar putea suna – “rămâi în turma, îți va fi mai bine.?…!”. Evident că, fiecare persoană își alege grupul din care să facă parte de-a lungul vieții, și aici mă refer inclusiv la familiile create, la căsnicii în care membrii cuplului ajung de multe ori să semene fizic, să aibă comportamente și atitudini asemănătoare, vocabular asemănător.

Individul uman a învațat de-a lungul evolutiei că uneori, îi poate fi mai bine alaturi de cei mulți, de “turmă”, și că în anumite cazuri, singuratatea și izolarea pot fi echivalente cu moartea.

Doar că în epoca pe care o parcurgem, condițiile de mediu social, economic, au devenit mai securizante pentru individ. Si totuși, neuronii noștrii oglindă funcționează în continuare, conștient sau inconștient (în mai mare masură ), determinându-ne de multe ori să acționăm, fără să trecem prin filtrul propriei conștiințe alegerile și deciziile pentru acțiune și fapte!

Poate că ideile generate în urma studiilor de care v-am pomenit ne vor ajuta să ne acordam mai mult timp, să “digeram mărul” oferit de semenii noștrii, în loc să îl înghițim nemestecat!