Cand apare un copil pe lume parintii sunt fericiti, mandri pentru ca el, copilul va reprezenta valoarea suprema pentru ei si chiar sensul existentei lor.
Cand cei doi parteneri au o relatie functionala si au bun nivel al stimei de sine vor creste de asemenea un copil cu o buna stima de sine, usor adaptabil pentru ca iubirea lor va hrani stima de sine a copilului lor.
Intr-o familie in care partenerii au un nivel scazut al stimei de sine sau cand au o relatie maritala defectuoasa este posibil sa se foloseasca de copil (bineinteles la nivel inconstient ) fie pentru a atenua durerea relatiei lor spinoase fie, pentru a-si imbunatati stima lor de sine.
Stima de sine cuprinde:iubirea de sine, cat de mult te iubesti, ce crezi despre tine, conceptia despre sine si increderea in sine.
Cea mai importanta este iubirea de sine, sa izbutesti sa te iubesti fara sa-ti pui conditii, in ciuda defectelor si esecurilor personale, sa te iubesti fara ca sa tii cont de performantele personale.
De fapt este vorba de iubirea neconditionata pe care toti o pretind de la ceilalti, dar ei personal nu sunt capabili sa faca acest lucru ei, pentru ei.
Daca te vei iubi, te vei respecta indiferent de ce se intampla in jurul tau, pentru ca respectul vine din interiorul tau atunci iti va creste implicit rezistenta la critici si la respingere.
Conceptia de sine este capacitatea de a-ti evalua calitatile si defectele proprii, daca este limitata sau deficitara, nu vei putea crea relatii satisfacatoare cu altii sau poti deveni dependent de ceilalti.
Cand conceptia de sine este pozitiva atunci iti poti duce la implinire proiectele personale si te poti bucura de sansele ce-ti apar in viata.
Vei sti ca esti valoros, nu vei avea nevoie ca altii sa te valideze.
Increderea in sine este curajul de a acţiona fără teamă excesivă de eşec şi de judecata anturajului, indrazneala, perseverenta.In lipsa increderii de sine apar: inhibitia, ezitarea si abandonul.
Iubirea de sine facilitează o concepţie despre sine pozitivă, iar acesta influenţeaza increderea in sine.
Copilul nu este si nu trebuie sa fie extensia parintelui, adica prelungirea viselor si aspiratiilor lor neimplinite.
Se intampla ca unii parinti sa aiba aceasta tendinta de a incerca prin copil sa obtina si sa realizeze, ce ei personal nu au reusit in viata lor.Se face acest lucru deseori cu asa zise sacrificii, dar mai ales sacrificand individualitatea si autonomia propriului copil.
Se poate porni de la lucruri ce par complet nevinovate, de exemplu in copilarie si-a dorit nespus de mult o jucarie scumpa, grozava si pe care parintii sai nu si-au permis sa i-o ofere.Acea jucarie care lui i-a fost refuzata, va dori sa i-o ofere copilului sau.
I-o cumpara si are asteaptari ca acesta sa fie fericit si entuziasmat.De fapt asteapta sa vada trezite in copilul sau, bucuria si emotia pe care el personal ar fi trait-o daca, ar fi avut sansa sa o primeasca in dar.
Dar, deziluzie copilul abia se uita spre ea pentru ca el nu si-a dorit-o si parintele ramane blocat, dezamagit. Parintele se va simti frustrat pe de o parte pentru ca efortul de a o procura nu a fost apreciat.Pe de alta parte asteptandu-se sa faca o mare bucurie si sa primeasca multumiri, constata ca nu a primit nimic, nici acea bucurie pe care se astepta sa o vada in ochii copilului sau si nici recunostinta.
Functional, ar fi sa realizeze ca si-a dorit jucaria pentru el, ca o consolare ca nu a avut-o cand era mic si sa accepte reactia copilului, dar din pacate nu se intampla asa. Copilul va fi acuzat ca este nerecunoscator sau ca nu va mai primi nimic pana nu va sti sa se poarte si sa se bucure de un cadou.
Ce a uitat in acest caz parintele, este ca ocupat sa-si aduca la implinire propriile vise el nu stie ce-si doreste de fapt copilul sau.
De aceea dragi parinti, daca aveti vise neimplinite nu va asteptati sa se implineasca prin copii vostri sau daca o faceti sa va asumati riscul de a fi dezamagiti.
O alta fata a aceleiasi probleme, este de ce se intampla atunci cand parintele, care nu a reusit sa devina profesional persoana care si-a dorit sa devina, va tine mortis ca sa se realizeze prin copil.,, Eu nu am avut conditii si nu am putut face, dar uite ce fac eu pentru tine, iti asigur totul”
Va pune multa presiune pe acest copil ca sa corespunda idealului sau .Ii va impune poate un parcurs profesional fara sa tina cont de dorintele, abilitatile copilului.Va impune copilului pe care-l iubeste si caruia crede ca-i doreste numai binele o viata pe care si-a dorit-o pentru el, ferm convins ca procedeaza corect.
Nu va intelege revolta copilului, care vrea sa aiba dreptul sa faca ce doreste el, nu ce i se impune sau, nu intelege de ce copilul sau s-a retras in sine sau, este complet nefericit.
Este necesar dragi parinti, sa fiti atenti la nevoile copilului vostru, lasati-l sa viseze el, pentru el.

Cea mai buna lectie, pe care i-o puteti da copilului vostru este sa-l invatati sa se iubeasca, sa fie atent la nevoile sale şi sa depuna toata energia pentru a răspunde acestor nevoi.
Ascultati-l, acceptati faptul ca este diferit de voi, acceptati-i propria-i individualitate.El are personalitatea lui diferita de a voastra, un alt temperament si alte abilitati .In mod evident de aici, rezulta ca va avea alte preferinte, dorinte, gusturi, alte opinii si alte asteptari.
Pentru a avea un copil cu o buna stima de sine, care-si cunoaste valoarea, invatati-l sa-si exprime gandurile, dorintele, emotiile si nu uitati ca, in primul rand copilul invata prin imitatie si ca vreti sau nu, reprezentati un model pentru el.
Este necesar sa stie, ca are dreptul sa fie diferit de dumneavoastra si ca, nu-l invinovatiti pentru asta.
Pentru a creste un copil cu o buna stima de sine ambii parintii vor valida dezvoltarea copilului, pentru ca in fiecare etapa de viata copilul capata noi abilitati, capacitati cu care va deveni mai performant, mai pregatit pentru a face fata vietii.
Daca, numai unul dintre parinti realizeza validarea este posibil ca, respectiva abilitate sa fie folosita in secret de copil, sa o manifeste distorsionat sau deghizat.Rezultatul este ca, abilitatea care ar fi trebuit sa-i creasca copilului competenta nu va avea ca si rezultat si cresterea stimei de sine.
Datoria de parinte va fi indeplinita atunci cand, vei reusi sa sadesti in el respectul de sine si il vei sprijini sa-si atinga potentialul maxim.
Bibliografie:Virginia Satir –Terapia familiei
Francois Lelord-Cum sa te iubesti pe tine pentru a te intelege mai bine cu ceilalti