Dragostea şi sexualitatea - două mari provocări în viaţa adolescentului


Adolescenţa este etapa situată la graniţa între copilărie şi maturitate în care adolescentul îşi caută identitatea personală, suportă transformări atât în plan fizic, cât şi psihic. Este o perioadă de mari frământări în care sunt predispuşi la tot felul de excese, pentru că nevoia de libertate şi cea de apartenenţă la grup sunt prioritare.

Nu mai sunt nici copii, dar nu sunt încă nici adulţi - îşi doresc în continuare privilegiile copilăriei, dar în aceeaşi măsură îşi doresc libertatea de acţiune a adulţilor, fără a-şi asuma responsabilităţile aferente şi consecinţele actelor lor.
Dacă despre dragoste părinţii vorbesc copiilor lor cu mai multă uşurinţă, subiectul sexualitate este unul tabu în multe familii şi atunci, adolescentul, fiind pe cont propriu, se descurcă aşa cum poate. Va culege informaţii din anturaj, ziare, şi mai ales de pe internet. Ori, pe lângă informaţii, adolescentul are nevoie să-i fie transmise valorile valabile în orice relaţie interumană, precum onestitatea şi responsabilitatea, de fapt integritatea morală. Din aceasta cauză comunicarea părinte-adolescent este vitală şi este necesar ca aceasta să se bazeze pe încredere şi afecţiune. Chiar dacă uneori subiectele sex sau contracepţie pot fi stânjenitoare, acestea nu trebuie evitate de părinţi în discuţiile cu adolescenţii lor. O relaţie bazată, aşa cum am spus, pe încredere şi afecţiune va determina o mai mare deschidere atât din partea părintelui cât şi a adolescentului, care are nevoie să ştie că părintele său îl iubeşte şi îl apreciază.
De ce oare părintele preferă să critice, să facă morală, în loc să se întoarcă în timp şi să îşi amintească ce simţea, ce gândea, care-i erau aşteptările, la ce întrebări şi-ar fi dorit să aibă un răspuns, cum i-ar fi plăcut ca părintele său să-l înţeleagă sau să-i fie alături atunci, în cea mai critică perioadă din viaţa sa.
În acest mod, de pe o poziţie complet diferită, dinamica discuţiei ar fi alta: adolescentul de lângă tine s-ar simţi încurajat să împărtăşească cu tine nesiguranţa şi dilemele lui. Vei şti că atunci când tu îi reproşezi că nu îl mai recunoşti, şi el, la rândul său, îşi pune întrebări de tipul: cine sunt? ce pot? cine voi deveni? Îl vei avea aproape dacă nu-i vei pune în discuţie sentimentele, dacă nu vei râde de gusturile sale, nu-i vei pune la îndoială părerile şi nu-l vei discredita.
În adolescenţă creşte atracţia pentru sexul opus şi dorinţa sexuală, adolescentul fiind nevoit să se accepte pe sine ca fiinţă sexuală şi, implicit, să îşi dezvolte atitudini şi comportamente noi, potrivite faţă de celălalt sex. Aceste noi comportamente sunt influenţate major de relaţia cu părintele de acelaşi sex care îi va transmite propriile valori legate de sex. În lipsa lor, doar anturajul şi mijloacele media îşi vor pune amprenta asupra acestui nou tip de comportament, amprentă de cele mai multe ori negativă.
Părinţii consideră că daca ar vorbi despre educaţia sexuală ar putea fi înţeleşi greşit şi că discuţiile pe această temă ar putea fi interpretate de adolescent ca o invitaţie să îşi înceapă viaţa sexuală. Studiile recente contrazic această prejudecată şi, mai mult, evidenţiază că tocmai comunicarea ineficientă părinte-copil creşte riscul sarcinilor nedorite şi debutul precoce al vieţii sexuale. Ignorarea subiectul nu rezolvă problema; este de preferat să vorbiţi deschis despre relaţii interumane, dragoste, sex, precum şi despre riscurile sexului neprotejat: sarcini nedorite sau boli cu transmitere sexuală.
Şi adolescentul, ca noi toţi, are voie să greşească şi să înveţe de pe urma greşelilor sale, însă acest lucru este prielnic doar atunci când nu poate învăţa din greşelile altora. Astfel, prin puterea exemplului, adolescentul va putea evita luarea unor decizii greşite ale căror consecinţe îi vor marca întreaga viaţă. Un adolescent chibzuit şi răbdător, cu ajutorul unui părinte înţelept, nu va fi nevoit să experimenteze pe propriul corp greşeli după greşeli.