Perioada adolescentei este o mare încercare si o punte in dezvoltarea unui individ, pana in aceasta perioada interesele lui se îndreptau si se manifestau înspre alte direcţii si zona de interes, era mult mai si strict specifica copilăriei. Adolescentul nu avea preocupări si nu manifesta interese despre rolul pe care el il poate avea ca individ in societate. Aceasta perioada trezeşte in el conştiinţa sociala, acest fapt arătând ca el devine si conştientizează ca si un membru al societatii. Aceste momente îl împinge sa câştige stima in primul rând al parintilor si fraţilor lui dar si al colegilor si profesorilor, el devine sensibil in exces si având un grad ridicat de sensibilitate când este vorba de influenta celor amintiţi mai înainte, din anturajul adolescentului.
Aceasta perioada îl defineşte pe adolescent, comparativ cu ceilalţi membrii ai colectivităţii in care traieste, prin creşterea datoriei, el capata sentimentul de responsabilitate si totodată el conştientizează invatatura intre sensurile vieţii. Adolescentul in aceste momente isi alege un idol din mediul social in care traieste sau din media, ori film, devine conştient de propria personalitate dar si a celor din jur, începe sa se contureze atracţia spre un anumit domeniu, acesta fiind definit ca si hobby; in special Internet si calculatorul, dansul si muzica, filatelia sportul si altele, in cea ce priveşte valoarea morala a acestor hobby- uri dar dar si din punct de vedere estetic aceste preocupări depăşesc interesul din punct de vedere intelectual.
In aceasta perioada se defineşte instinctul sexual si anume atracţia fata de persoane de sex opus, iar aici putem sublinia faptul ca adolescentul au ca tel direct dorinţa de a plăcea si de a se face plăcuţi.
Aceasta perioada îl face pe adolescent sa fie foarte atent fata de propria imagine si cum aceasta îl reprezintă in mediul social. De obicei devin nemulţumiţi de felul cum arata in ceea ce priveşte silueta, ei isi manifesta interesul spre imbracaminte, coafura si imagine in general.
Datorita modelelor alese uneori greşit ei intra adeseori in conflict deschis cu parintii, cu profesorii sau chiar si cu cei din mediul social in care- si desfasoara activitatea. Uneori acestea duc la hiper independenta, iar aceasta creează stări conflictuale foarte grave.
Adolescenta este o perioada in care se creează starea de super siguranţa de sine sau căderea in extrema, neîncrederea de sine. Acestea creează diferite stări de inferioritate comparativ cu ceilalţi indivizi cu care relaţionează si depun activitatea comune. Adolescentul judeca aspru părintele si profesorul, ei devin intransigenţi, încep sa idolatrizeze vedete din muzica, sport sau alte domenii si totodată ar dori reeditarea succesului lor.
Atunci când este vorba de grupul social din care fac parte, adolescenţii doresc sa se afirme cu orice preţ si acest fapt duce la scăderea comunicării cu parintii ducând la crearea de relaţii extrafamiliale, adolescentul se desparte din punct de vedere psihologic de familie, prefera compania prietenilor si a colegilor. Persoana de acelaşi sex este in primul rând cea de care si arata si isi manifesta interesul, imbracandu- se ca si ea dar si preluandu- i manifestările si interesele.
In tot aceasta perioada parintii se simt frustraţi in fata acestor relaţii pe care le manifesta propriul copil, se obişnuiesc cu greu si se simt marginalizaţi de către proprii copii, aceştia, adolescenţi fiind la un pas de intrarea in maturitate .
Percepţia, ocupa un rol determinant, centrat, in cadrul mecanismelor psihice informaţional- operaţionale de prelucrare primara a informaţiilor.
Senzaţiile in primele zile ale existentei sunt definite in stare pura, sau in cazuri patologice, iar din punct de vedere a ordinei octogenetice, reprezentările sunt doar percepţii trecute ce se reactualizează si se folosesc in funcţie de necesitatile prezentului.
Percepţiile sunt extrem de importante si in cazul mecanismelor psihice informaţional- operaţionale de prelucrare secundara a informaţiilor.
Percepţia are ca si cuprindere, memoria, gândirea, dar si imaginaţia.
Percepţia este suportul activităţilor psihice si orice activitate se desfasoara, fie de o simplitate minima sau complexitate acestea nu poate avea loc fara suportul perceptiv.
Din punct de vedere al interacţionării percepţia favorizează conştientizarea factorului de mediu dar si acţiunea asupra lui.
Percepţia reprezintă punctul de plecare a unei activitati umane si totodata putem sublinia ca aceasta sta la baza si construirea unei civilizaţii.
In zilele noastre percepţia depaseste cu mult graniţele psihologiei generale, psihologia sociala isi pune si ea amprenta in studiul ei un doar ca si percepţie sociala, ca exista aceasta datorita dezvoltării si expansiunii excesive, aici intervenind simplul motiv ca percepţia in general joaca un rol bine determinat in inter-relationarea si integrarea din si in cadrul grupului.
Un alt rol important al percepţiei este acela ca aceasta se implica direct in sarcinile si activitatile de munca.
Fazele percepţiei;
- detectarea
- discriminarea
- indentificarea
- interpretarea, au fost descoperite si vast cercetate in cadrul psihologiei ingineresti.
Aceste patru faze fiind direct legate de sarcinile de supraveghere din industria automatizata
In psihologie se stie ca percepţia are un rol foarte important si bine determinat pentru cunoastera comportamentelor umane. In primul rand aceasta un a fost luata ca una de sine statatoare, bine conturata ci in cadrul unui studiu mai larg al invatarii ca problematica, unele curente psihologice au marginalizat o, fiind minimalizata sau chiar negata, dar in final aceasta prin rolul si importante ei si a creat si castigat un rol binedeterminat in psihologie.


Psiholog Cupse Laura Diana