De ce ne infricosam si de-abia apoi ne dam seama ca reactia noastra a fost o "copilarie" sau dimpotriva, cu motiv intemeiat? De ce nu se poate invers, ca sa ne scutim de enervarea neplacuta si care ne aduce probleme? De ce sa nu gandim inainte de a reactiona cand e vorba de sperietura, enervare sau altele?

Cercetarile (LeDoux, 1996 ) sugereaza ca exista doua feluri prin care apare enervarea/sperietura/sau celelalte reactii: - prima, calea mai scurta, prin care amigdala simte pericolul si raspandeste in creier si in corp semnalul de urgenta la distres - a doua, calea mai lunga, prin care acelasi lucru este transmis prin talamus, la neocortex. Din cauza ca ruta mai scurta a amigdalei transmite informatia de cel putin doua ori mai repede decat ruta care ajunge la neocortex, de cele mai multe ori partea din creier care este responsabila cu gandirea nu poate interveni la timp pentru a opri reactia emotionala. Astfel, reactia emotionala apare inainte de a putea fi oprita, fie ca e vorba ca te feresti din calea masinii, fie ca e vorba ca te enervezi pe colegul de serviciu sau partenerul de viata.
Creierul rezolva singur aceasta situație pentru ca el are si capacitatea de a avea emotii (creierul emotional cu propria baza neurochimica si fiziologica ) si capacitatea de a le regla. Mai clar, prima data reactioneaza creierul emotional, apoi cel rational. Si avem nevoie de amandoua. De primul, ca sa ne aparam, de cel de-al doilea ca sa intelegem si sa judecam.
Sunt cel putin 3 vesti bune aici: 1. ne enervam, ne speriem, ne e frica, simtim teama - acestea nu sunt reactii copilaresti sau potrivite celor slabi, ci sunt reactii naturale ale unui creier care functioneaza sanatos 2. creierul ne ajuta sa ne reglam starile prin care trecem, de aceea, dupa reactie, mintea noastra incepe sa caute sensuri. Acum apar, de exemplu, parerea de rau ca ne-am enervat pe copil si simtim remuscare; gandul ca "daca nu ma feream, ma omora asta cu masina - si eram pe trecerea de pietoni", "nu te speria ca nu esti copil", "controleaza-te ca esti pe strada" 3. putem oricand repara reactia noastra intr-o situatie: ne-am enervat pe copil, am tipat la colegul de serviciu, am reprosat partenerului/partenerei ceva - putem in orice moment ne simtim pregatiti, sa reluam intamplarea/secventa si sa explicam si celuilalt cum a fost pentru noi si ce a insemnat pentru noi sa reactionam asa (ex: "M-am simtit atacat cand mi-ai amintit, dupa ce ne impacasem, ca nu am facut ce am promis" ) 4. putem invata oricand suntem pregatiti sa ne reglam eficient starile prin care trecem. Unii oameni au probleme tocmai pentru ca se straduiesc sa isi regleze prea mult starile, sentimentele, emotiile. Altii se simt coplesiti pentru ca le regleaza prea putin. Din fericire, stiinta ne ajuta sa invatam cum sa facem o reglare echilibrata 5. exista un sens in fiecare sperietura, in fiecare enervare, in fiecare stare pe care o avem. Fiecare stare, fiecare emotie, sentiment "vrea" sa ne transmita o informatie importanta pentru noi. Aceste informatii pot fi descifrate si, ulterior, luate in seama, doar linistite sau chiar transformate. Tine de antrenament. Ca la scoala de soferi. Cand faci scoala de soferi inveti care sunt regulile din trafic, ce inseamna fiecare indicator in parte, care sunt caile permise si cele interzise. Cand desifrezi ce se intampla cu tine prin starile tale, inveti care sunt regulile acelor sentimente, care te lasa sa treci si care nu, care sunt de incredere si care trebuie evitate si cum se circula printre sentimente.