Sentimentul abandonului apare atunci când ne îngrijorăm mult și des, că persoanele pe care le iubim vor muri sau ne vor părăsi, această trăire putându-se transforma chiar într-o convingere profundă. Abandonul sau gândul din mintea noastră care spune "Te rog, nu mă părăsi sau nu pleca!", poate fi identificat și atunci când ne agățăm de oameni, când simțim că nu mai avem o bază stabilă de sprijin.

Cei care au această traumă de abandon cred că oamenii vin și pleacă din viața lor, fără să fie stabili și simt o stare de disperare în situația când cineva, o persoană la care țin se retrage din viața lor. Abandonul mai este prezent și atunci când am mare nevoie de ceilalți în viața mea și mi-este foarte greu să fac diverse lucruri singur (ă ), simt că nu mă descurc și nu pot duce la capăt o sarcină în care sunt prins (ă ). Abandonul este ca o capcană, ea se instalează încă din mica copilărie, unii autori susținând că, de fapt, primul abandon este la naștere, când părăsim "paradisul" din burta mamei și suntem întâmpinați de medici, de niște mâini mari și reci, care ne iau și ne întorc pe toate părțile, când lumina este foarte puternică, aerul este mai rece și diferit de ceea ce știam noi până atunci.

Multe persoane experimentează după, abandonul în diferse forme mai grave sau mai blânde și consecința este că pentru acești oameni toate relațiile vor fi destinate eșecului, pentru că vor fi părăsiți. Cei care au experimentat un abandon mai traumatizant în copilărie trăiesc cu convingerea și mesajul bine setat în discursul lor cognitiv că "va pleca" sau "mă va părăsi" și conform acestuia vor atrage în viața lor oameni care să le întărească această convingere și care să ducă la ceea ce înseamnă "profeția care se auto-împlinește".

Abandonul poate să apară în următoarele situații, când:

• Unul dintre părinți a murit sau a plecat de acasă când erați foarte mic;

• Ați fost separat de mamă pentru o perioadă mai lungă de timp;

• Mama era o persoană instabilă, având mereu sentimente de furie, stări depresive, fiind distantă față de voi sau dependentă de alcool;

• Ați fost crescuți de persoane străine, de bunici pe perioada mai multor ani, de către bone;

• Părinții au divorțat când erați mic sau se certau foarte des, creând o atmosferă familială instabilă;

• A apărut un alt frate și ați pierdut atenția și afecțiunea părinților, în mod special a mamei;

• Familia a fost hiperprotectivă cu voi și nu vă simțiți în stare să depășiți provocările vieții sau situațiile dificile apărute.

Cei care au trăit o traumă de abandon, se angajează în relații care vor fi tumultoase și lipsite de liniște și armonie. Multe persoane de acest gen evită relațiile intime și de lungă durată, preferând să rămână singure decât să sufere mereu și să-și reactiveze rana, care e destul de greu de suportat. Aceștia se simt atrași de persoane care, după cum spuneam, au tendința sau intenția de a părăsi.

Așadar, copilul de ieri abandonat, adultul de astăzi, se va simți atras de următoarele categorii de persoane:

 Care sunt căsătorite sau implicate în alte relații și nu se pot dedica în totalitate vouă și relației voastre;

 Foarte ocupate cu serviciul sau cu un program foarte încărcat, care nu permite consumarea funcțională a relației;

 Aflate la distanță mare sau care călătoresc mult în interes personal sau de serviciu și cu care nu se poate face o conexiune emoțională care să ducă la o reușită a relației;

 Un dependent de alcool, droguri, jocuri de noroc, sexualitate etc. și care este instabil emoțional și nu poate fi implicat în totalitate în relație;

 Care-și dorește libertate totală, să adopte un anumit tip de comportament libertin sau care dorește să aibă mai mulți parteneri;

 Care nu și-au vindecat propriile răni emoționale din relațiile vechi și nu se pot angaja cu încredere în relația actuală.

Abandonul din copilărie se recrează, se reactivează mereu prin alegrea situațiilor și persoanelor nepotrivite din viața voastră. O relație în care unul din parteneri se teme mereu că va fi abandonat va fi mereu anxios și suspicios și va isca multe tensiuni și certuri din cauza incertitudinilor care îl încearcă mereu. Își va controla partenerul, se va agăța de el, dar totodată nu se implică foarte tare, ca să nu sufere. O persoană cu sentimentul abandonului își va domina partenerul, îl va ține lângă ea sub diverse pretexte: financiare, șantaj emoțional, dependență. Abandonul este strâns legat de dependența emoțională care duc la o relație toxică și sufocantă, din care fiecare își dorește să iasă cât mai repede.

Recomandare: identificați-vă traumele proprii de abandon, scoateți-le la suprafață, lucrați cu ele cu ajutorul unui specialist, pentru a avea și trăi o relație de familie în armonie și pace, dar și de a ști să gestionați celelalte relații din viața voastră: cu copiii, cu colegii de serviciu, cu prietenii. Abandonul poate fi vindecat! Autor articol: psihoterapeut Ana Ceornea