Cât de des nu ai auzit "Nu ai de ce să gândești așa!, "Fii optimist/ă, o să fie bine.", "Relaxează-te, nu rezolvi nimic dacă te stresezi." sau "Privește partea bună a lucrurilor, alții trec prin lucruri multe mai rele!" Cu alte cuvinte, cât de des nu ți-au fost respinse emoțiile prin îndemnuri de a te forța să gândești pozitiv? Și de ce nu, poate au fost multe momente când, cu cele mai bune intenții ai oferit aceste sfaturi oamenilor dragi ție, încercând să-i încurajezi să vadă partea plină a paharului.

În ultimul deceniu, experții au promovat gândirea pozitivă ca un instrument simplu, dar extrem de eficient pentru a duce o viață mai fericită și mai sănătoasă. Și pe bună dreptate.

Pozitivitatea a fost corelată cu un nivel scăzut de stres, imunitate mai bună, echilibru fizic și emoțional și chiar o durată de viață mai lungă. Cultivarea sentimentelor pozitive precum bucuria, speranța și inspirația creează, de asemenea, obiceiuri mentale bune, cum ar fi atenția conștientă, reziliența și optimismul. Acestea, la rândul lor atenuează efectele evenimentelor negative asupra noastră.

Dar oricine s-a confruntat vreodată cu problemele de sănătate fizică și mintală știe că gândirea pozitivă poate ajunge la un nivel care nu ne mai servește, ne dăunează. Cultura pozitivității și forțarea de a practica gândirea pozitivă pune multă responsabilitate pe umerii noștri ca ființe umane.

Dacă te poți simți mai sănătos/oasă și mai fericit/ă gândind pozitiv, devine evidentă și concluzia că atunci când nu practicăm gândirea pozitivă, ne facem singuri rău sau nu suntem suficient de bine cu noi, nu-i așa? Această concepție este dusă la extrem în cartea „Secretul". Autorul „ne face clar" că tot ce trebuie să facem ca să obținem ceea ce vrem e să trimitem gândurile corecte în Univers. Nimic altceva. E ca și cum există emoții corecte și greșite, gânduri corecte și greșite. Și în funcție de cele pe care le avem mai des, suntem sau nu normali, adecvați.

Dar este o diferență între a ne antrena mintea să vadă și părțile bune ale experiențelor noastre de viață și respingerea emoțiilor negative. Am avut ocazia să lucrezi cu clienți care, atunci când am deschis subiectul pozitivității toxice, au ajuns să reflecteze și să realizeze. "Da, am făcut și eu asta.", „Când cineva mi-a povestit o experiență grea, negativă, în loc să-l ascult și să-i ofer înțelegere, l-am împins către gândirea pozitivă, l-am încurajat să se îndepărteze de acea experiență, acele emoții."

Ca orice exces, și pozitivitatea, atunci când e prea multă, devine toxică sau cu adevărat nocivă.

Ce este pozitivitatea toxică? Citește mai mult pe: https://veltio.ro/cand-gandirea-pozitiva-devine-pozitivitate-toxica/