Membrii familiei jucătorului sunt în general puţin informaţi cu privire la dependenţa de jocuri de noroc şi tind fie să nu observe semnele acesteia, fie să se îndoiască de faptul că acesta este într-adevăr dependent. Această stare este menţinută multă vreme, familia dorind ca lucrurile să poată fi considerate normale, sperând că se înşeală, că este doar un episod trecător. Pe măsură ce dependenţa progresează, iar semnele acesteia nu mai pot fi ignorate, familia începe să se învinovăţească pentru această problemă nerezolvată la timp. Cu cât dependenţa devine mai puternică, sentimentul de vinovăţie face ca membrii familiei să devină mai vulnerabili, uneori plini de resentimente, frică şi chiar ură faţă de persoana care-i face să sufere atât de mult. Persoanele apropiate, puternic afectate de problema de dependenţă, nu mai au de obicei răbdarea şi resursele necesare pentru a oferi sprijin, sabotând adesea încrederea jucătorului dependent în tratament printr-o atitudine de neîncredere privind încetarea comportamentului, şi multe acuze legate de pierderile suferite în perioada de dependenţă. De cele mai multe ori partenerii jucătorilor dependenţi se simt trădaţi, pot avea sentimente de furie, disperare, neajutorare şi insomnie. În aceste familii au loc frecvent certuri, uneori în faţa copiilor minori, care sunt expuşi situaţiilor de tensiune şi ostilitate dintre părinţi, ceea ce îi determină să dezvolte sentimente de confuzie, teamă şi depresie. Familia se confruntă cu lipsuri materiale majore şi este în pericol de a se destrăma în cazul în care soţul dependent nu renunţă la joc. Din cauza dependenţei, jucătorii ajung în imposibilitatea de a-şi achita datoriile curente ale familiei. iar la descoperirea adevăratei dimensiuni a pierderilor financiare, partenerul persoanei dependente poate avea sentimente de vinovăţie, neajutorare, disperare, furie, neîncredere şi pierderea oricărei speranţe cu privire la viitorul familiei. De asemenea, acesta se poate retrage din viaţa socială atunci când nu mai posedă mijloacele financiare pentru a ieşi împreună cu prietenii la sfârşit de săptămână sau în vacanţă, dar şi din cauza ruşinii resimţite în legătură cu situaţia în care a ajuns ca urmare a dependentei partenerului sau partenerei. Într-o enumerare sintetică, principalele categorii de probleme cu care se confruntă familia jucătorului dependent sunt următoarele (Blaszczynski, 2010 ): a ) pierderi financiare; b ) dificultăţi de natura emoţională; c ) izolare sau excluziune în raport cu ceilalţi; d ) probleme de sănătate; e ) impact negativ asupra copiilor; f ) abuz fizic şi emoţional; g ) depresie şi anxietate etc. Multiplicatorul dependenţei de jocuri de noroc este destul de ridicat ca impact social. Pentru fiecare persoană dependentă de jocuri de noroc, vor exista consecinţe negative care afectează în medie între 5-10 persoane din anturajul său (Darbyshire et al., 2001 ). Pentru situaţia critică a identificării unui dependent de jocuri de noroc în propria familie, Mawer (2010 ) oferă următoarele sfaturi: a ) ascultaţi calm şi cu atenţie tot ce are de spus jucătorul dependent; b ) acceptaţi comportamentul său fără să îl judecaţi sau să încercaţi să rezolvaţi problema; c ) întrebaţi jucătorul dependent în mod concret dacă s-a gândit la sinucidere şi şi-a făcut un plan în acest sens; d ) luaţi în serios ameninţarea sa cu sinuciderea; e ) încurajaţi persoana dependentă să îndepărteze din preajma sa obiectele cu care şi-ar putea face rău (exemplu: medicamente ); f ) îndrumaţi-o să se adreseze psihiatrului în vederea stabilirii medicaţiei necesare pentru ameliorarea stării sale depresive; g ) nu îi promiteţi că veţi păstra confidenţialitatea în legătură cu intenţia sa de a se sinucide. Fragment din cartea Dependenţa de jocuri de noroc. Ghid de ajutor pentru jucătorii patologici de noroc şi familiile acestora, autor Steliana Rizeanu