Cum apare stima de sine

Stima de sine porneste de la convingerea ca esti iubit si ca meriti sa fii iubit, ca meriti sa fii apreciat asa cum esti. Ca nu trebuie sa faci ceva ca sa meriti asta.

Stima de sine incepe din momentul in care esti bebelus si simti ca esti in siguranta, ca esti binevenit pe lume, simtire care ia nastere din felul in care adultii care sunt in jurul tau raspund nevoilor tale.

Din felul in care esti tinut in brate, mangaiat, oglindit si incurajat in independenta ta si in capacitatea ta de a vedea lumea prin ochii proprii, pe masura ce cresti.

Stima de sine rezulta din convingerea ca esti ok asa cum esti. Acest lucru se intampla atunci cand actiunile exterioare atenteaza mai putin la starea ta de bine si nu exercita presiune asupra ta pentru a te directiona intr-un sens sau altul. Binele tau e asa cum il simti tu, nu cum ti-l doreste altcineva.

E adevarat, copiii au nevoie de directionare din partea adultilor. Asta ajuta si construieste ceva pozitiv doar atunci cand o data cu directia se transmite si increderea in ei si in persoana care transmite, atunci cand directia se potriveste cu adevarat copilului.

Stima de sine construita

Cu timpul dezvoltam un al doilea tip de stima de sine, rezultat din constiinta ca suntem buni la ceva si, stiind asta, alegem sa dezvoltam acest aspect, fiind de data aceasta cocreatori ai stimei de sine.

Stima de sine si recunoasterea

Stima de sine este strans legata de foamea de recunoastere (unul dintre tipurile de foame psihologica descrise de Eric Berne, creatorul Analizei Tranzactionale ), si anume: nevoia de a fi vazuti asa cum suntem. Cu cat aceasta nevoie este mai implinita, cu atat stima de sine este mai mare.

Familia este grupul "in care neformam cea mai profunda idee despre sine si despre posibilitatile noastre umane"[1]. Apoi, aceasta idee este continuata, intarita, dezvoltata in scoala, al doilea mare factor contributor la cunoasterea si dezvoltarea sinelui nostru.

Stima de sine si renuntarea la ce ar trebui sa fim

Pentru cei mai multi, insa, castigarea stimei de sine nu mai este despre a invata ceva, ci despre a se dezvata. "Trebuie sa demistificam fortele care ne-au spus ce ar trebui sa fim inainte sa putem pretui ceea ce suntem."[2]

Cel mai adesea cautam aprobarea celorlalti pentru a dobandi o stima de sine situationala, pentru ca ne lipseste respectul de sine fundamental in care se intrepatrund iubirea de sine cu sentimentul profund ca suntem ok asa cum suntem.

Stima de sine si cunoasterea de sine

Stima de sine este strans legata de cunoasterea de sine, de recunoasterea si acceptarea defectelor si a calitatilor, de capacitatea de acceptare a esecurilor si de invatare din experimentarea lor.

Cu cat ne cunoastem mai bine calitatile si defectele, cu atat avem mai multa incredere in deciziile noastre si stima noastra de sine creste.

Doar alegand constient ceea ce dorim pentru noi cu adevarat putem sa crestem increderea in noi si sa ne respectam manifestarea adevarului interior.

1 si 2 Gloria Steinem, "Revolutia interioara - Cartea respectului de sine"