PROGRAM DE LUCRU PENTRU ACASA
Inapoi Autor: GHIOC IULIANA
PROGRAM DE LUCRU PENTRU ACASA
Cum se apropie inceputul anului scolar...dar inca mai aven 1 luna pana atunci ...m am hotarat sa fac niste"teme de casa ", sau mai bine zis, un " program de instruire" aplicabil copiilor de catre parinti, acasa. Asta pentru a nu isi iesi din ritm si a uita tot ce au invatat.
La fel ca si programul de interventie, acsete teme le am facut personalizate, pentru fiecare copil in parte, intrucat nu există copii care să aibă aceleaşi competenţe şi aceleaşi nevoi.Programul de instruire, trebuia sa aiba o semnificatie pentru fiecare copil, asa ca selecţia iniţială a programelor trebuie să se bazeze pe abilităţile actuale ale fiecărui copil.
Asa ca, in primul rand, am tinut cont de abilitatiile fiecarui copil, tinand cont de urmatoarele aspecte :
· Copilul dă dovada acestei abilităţi la comandă verbală?
· Există copii care pot face anumite lucruri spontan, dar nu şi la cerinţa adulţilor. De exemplu, puteţi sesiza că atunci când se joacă, copilul numeşte anumite obiecte, dar, când îi arăţi respectivul obiect şi îi ceri să îl numească, nu poate face acest lucru. Atunci când evaluaţi abilităţile copilului, fiţi siguri că el poate răspunde atunci când îi puneţi întrebarea corespunzătoare.
· Abilitatea e prezentă fără ajutorul dumneavostră? ·
Atunci când evaluaţi o anumită capacitate, trebuie să determinaţi nivelul la care se află copilul fără a fi ajutat. De pildă, când doriţi să aflaţi dacă el poate urma instrucţiile simple, dă-i comanda, fără a-i oferi vreun gest ajutător (de exemplu, nu indicaţi către pantofi când îi spuneţi "Ia-ţi pantofii!" ) . Sau, când vreţi să ştiţi dacă poate îndeplini activităţi simple (de exemplu, puzzle sau sortare de forme ), prezintaţi-i activitatea şi oferiţi-i o instrucţie verbală (de exemplu, "Fă puzzle!" ), fără a îi oferi vreun ajutor fizic.
· Abilitatea are consistenţă în timp?·
Anumiţi copii nu sunt constanţi în răspunsurile lor. Este importantă stabilirea faptului că o anumită capacitate poate fi demonstrată în mai multe ocazii diferite. Doar pentru că o dată copilul a reuşit să facă ceva, nu înseamnă că acea abilitate face parte din repertoriul său. Atunci când realizaţi evaluarea unei abilităţi, trebuie să oferiţi mai multe oportunităţi pentru a determina dacă răspunsurile copilului sunt consistente în timp (de exemplu, în 8 cazuri din 10 ) .
· Sunt prezente toate componentele abilităţii?·
Copilul poate fi capabil să dea dovada prezenţei unei părţi a abilităţii, dar nu a întregii abilităţi. De exemplu, el poate fi în stare să identifice trei părţi ale corpului sau să imite una sau două acţiuni. Deşi acesta este un bun început, trebuie să vă asiguraţi că el poate realiza un număr adecvat de răspunsuri în cadrul fiecărui program. În determinarea numărului adecvat de răspunsuri pentru fiecare program, luaţi în considerare vârsta copilului (de exemplu, majoritatea copiilor preşcolari pot identifica 10 sau mai multe părţi ale corpului ) . Atunci când evaluaţi un anumit program (de exemplu, instrucţiile simple ), trebuie să determini şi numărul corespunzător de răspunsuri şi să evaluezi performanţa copilului per total.
· Abilitatea este demonstrată în prezenţa unor persoane diferite, în diverse contexte, cu stimuli variaţi? ·
Uneori, copiii cu autism pot da dovada unor abilităţi numai faţă de anumite persoane (de exemplu, numai faţă de mamă ), numai în contexte specifice (răspunde la comanda "Ia-ţi cana" nunmai în bucătărie, unde sucul este la vedere ) sau numai faţă de stimuli specifici (de exemplu, Thomas The Train, dar nu şi alte jucării ) . Atunci când evaluaţi o anumită abilitate, fiţi siguri că prezenţa ei poate fi demonstrată în faţa unor persoane diferite, în mai multe contexte şi cu stimuli diferiţi.
După evaluarea abilităţilor copilului, se decide care vor fi cele vizate pentru instruire. Întrebările de mai jos pot fi de ajutor în selectarea obiectivelor de instruire. De fiecare dată când se alege un program, se pun următoarele întrebări:
· Copilul are abilităţile de bază necesare pentru acest program? Atunci când alegeţi un program, întrebaţi-vă mai întâi care sunt abilităţile de care copilul are nevoie pentru a răspunde. De exemplu, vă puteţi dori ca el să-şi formuleze cererile prin propoziţii, dar e posibil să nu poată repeta cuvintele. Vă puteţi dori să învăţaţi copilul să iniţieze interacţiuni în timpul jocului cu ceilalţi copii, dar el nu poate urma comenzi simple. Descompunerea unei abilităţi în componentele sale vă poate ajuta să identificaţi ce alte abilităţi trebuie învăţate mai întâi.
· Programul este adecvat vârstei/dezvoltării copilului? Deşi copiilor cu autism nu li se poate aplica un model al dezvoltării normale a achiziţionării de abilităţi, programele trebuie totuşi să reflecte o secvenţă de dezvoltare care este de aşteptat şi în cazul unui copil tipic. Atunci când identifiaţi o abilitate, întrebaţi-vă mai întâi dacă un alt copil, de vârstă similară, poate îndeplini aceeaşi sarcină.
· Această abilitate va ajuta la reducerea problemelor comportamentale? Alegeţi programe de instruire care sunt susceptibile de a avea un impact pozitiv asupra comportamentului copilului. De exemplu, învăţarea de răspunsuri comunicative, cum ar fi indicarea cu degetul şi gesturile de "da" şi "nu" pot ajuta la reducerea problemelor comportamentale care îndeplinesc o funcţie de comunicare. În plus, a-l învăţa pe copil să iniţieze independent jocul poate reduce comportamentele stereotipe.
· Această abilitate va duce la învăţarea altor abilităţi? Atunci când alegeţi abilităţile pentru instruire, identificaţi-le pe acelea care se construiesc unele pe altele. De exemplu, învăţându-l pe copil să imite acţiuni secvenţiale ce ţin de motricitatea grosieră (de exemplu, imitarea a două acţiuni în ordinea corectă ), îl veţi învăţa cel mai probabil să asculte apoi comenzile verbale duble
.· Această abilitate poate fi generalizată? Întrucât în cazul copiilor cu autism abilităţile sunt adesea dificil de generalizat, alegeţi acele programe şi ţintiţi răspunsurile pe care copilul va avea ocazia să le practice şi în afara lecţiilor. De exemplu, e mult mai probabil ca de-a lungul unei zile să îi cereţi copilului "Închide uşa", "Aprinde lumina", "Ia-ţi pantofii" decât "Ridică mâinile" sau "Dă din picioare". Răspunsurile care se asociază cu consecinţe pozitive ce apar în mod firesc vor fi generalizate mai bine.
· Copilul va achiziţiona această abilitate într-o perioadă de timp rezonabilă? Deşi ritmul de învăţare variază foarte mult în funcţie de copil şi de abilităţi, trebuie acordată prioritate acelor abilităţi pe care copilul le va învăţa într-o perioadă de timp acceptabilă. De exemplu, în cazul în care copilul nu vorbeşte, el va trebui să înveţe răspunsuri comunicaţionale eficiente. În comparaţie cu comunicarea prin fraze, el poate învăţa destul de repede să arate către obiectele dorite. Alegerea abilităţilor care vor fi achiziţionate într-o perioadă de timp rezonabilă va acţiona ca un întăritor pentru dumneavostră, pentru copil şi pentru tutori.
· Abilitatea este importantă pentru dumneavoastră şi pentru familie? Alegeţi acele abilităţi care vor avea implicaţii pozitive în ceea ce priveşte participarea copilului la activităţile familiei. Deşi potrivirea culorilor este o abilitate importantă, a-l învăţa pe copil să-i identifice pe membrii familiei va avea un impact mult mai mare asupra participării copilului în familie
.· Abilitatea poate fi folosită de copil de-a lungul întregii zile? Alegeţi să-l învăţaţi acele abilităţi care sunt funcţionale. De exemplu, învăţarea îndeplinirii comenzilor simple, folosirea "da" şi "nu", arătarea către obiectele dorite, realizarea activităţilor de joc, toate acestea sunt utile pentru copil şi pot fi incluse pe parcursul întregii zile. Procedurile de instruire sunt generice şi se poate ivi necesitatea de a le modifica în funcţie de copil. De exemplu, programele au fost scrise plecând de la ipoteza că, iniţial, copilul va avea nevoie de prompting (ajutor ) pentru a răspunde corect. Deşi sunt oferite sugestii de prompting (ajutor ), există multe proceduri de corectare a greşelilor care pot fi folosite atunci când copilul răspunde incorect sau nu reuşeşte să răspundă deloc. In functie de rezultatele din vacant scurta, voi putea elabora programe pentru vacant de vara.Programe care vor fi mai lungi si care, dupa o perioada (2 saptamani ) vor trece pe anumite trepte de ierarhizare...de la usor la mai greu.Este bine de retinut de catre parinti, ca RECOMPENSA este esentiala dupa fiecare " sedinta "
Exemple programe de instruire :
1 .PROGRAM DE LIMBAJ RECEPTIV SI POTRIVIRE.....care necesită prezentarea unor stimuli pe masă, cum ar fi fotografiile. Numarul de stimuli prezentat, va fi mai mic, insa pentru discriminare, vor fi cel puţin trei stimuli diferiti, pentru a minimaliza şansele unui răspuns dat la întâmplare.Se vor folosi PROMPT URI . Prompt-ul se referă la orice ajutor care îi este oferit copilului pentru a răspunde cu succes. Prompt-urile pot fi verbale ("arata mi bunica", " arata mi casa " ), fizice (iei mâna copilului şi o pui pe fotografia indicata ), gesturale (indici către fotografie ), de poziţie (pui fotografia indicata mai aproape de copil ) sau de modelare (îi demonstrezi copilului răspunsul, pentru ca acesta să îl observe şi să îl imite ) .
Atunci când începeţi un program de instruire, trebuie să determinaţi de cât de mult ajutor (prompt ) are nevoie copilul pentru a răspunde fără greşeli. Prompt-ul (ajutorul ) trebuie scăzut treptat şi sistematic de-a lungul unei sesiuni de instruire, astfel încât copilul să poate fi capabil să îndeplinească sarcina fără ajutor.In timp ce indica fotografia, copilul va pronunta denumirea.....intai pe litere, apoi pe silabe, ca mai apoi cuvantul intreg.
Tot in etape, va numara....cate litere, cate silabe...apoi cu ce litera incepe si cu ce litera se termina.
Dupa prima operatiune, de denumire, se va trece la asociere (potrivire ) .Copilului I se va cere sa
:A ) ordoneze fotografiile (plansele ) in functie de utilizarea fiecaruia si in acelasi timp sa explice de ce
B ) grupeze fotografiile a caror denumire incep cu aceeasi litera si s a precizeze litera (se au in vedere literele problema )
C ) sa grupeze 3 fotografii in care se regasesc 3 culo
ri identice. Sa precizeze culorile...Pentru fiecare operatiune, copilul va trebuii sa pronunte denumirea corect, tare si hotarat. Fiecare ezitare, va fi considerate raspuns gresit si se va relua dupa alta operatiune.
Cum se apropie inceputul anului scolar...dar inca mai aven 1 luna pana atunci ...m am hotarat sa fac niste"teme de casa ", sau mai bine zis, un " program de instruire" aplicabil copiilor de catre parinti, acasa. Asta pentru a nu isi iesi din ritm si a uita tot ce au invatat.
La fel ca si programul de interventie, acsete teme le am facut personalizate, pentru fiecare copil in parte, intrucat nu există copii care să aibă aceleaşi competenţe şi aceleaşi nevoi.Programul de instruire, trebuia sa aiba o semnificatie pentru fiecare copil, asa ca selecţia iniţială a programelor trebuie să se bazeze pe abilităţile actuale ale fiecărui copil.
Asa ca, in primul rand, am tinut cont de abilitatiile fiecarui copil, tinand cont de urmatoarele aspecte :
· Copilul dă dovada acestei abilităţi la comandă verbală?
· Există copii care pot face anumite lucruri spontan, dar nu şi la cerinţa adulţilor. De exemplu, puteţi sesiza că atunci când se joacă, copilul numeşte anumite obiecte, dar, când îi arăţi respectivul obiect şi îi ceri să îl numească, nu poate face acest lucru. Atunci când evaluaţi abilităţile copilului, fiţi siguri că el poate răspunde atunci când îi puneţi întrebarea corespunzătoare.
· Abilitatea e prezentă fără ajutorul dumneavostră? ·
Atunci când evaluaţi o anumită capacitate, trebuie să determinaţi nivelul la care se află copilul fără a fi ajutat. De pildă, când doriţi să aflaţi dacă el poate urma instrucţiile simple, dă-i comanda, fără a-i oferi vreun gest ajutător (de exemplu, nu indicaţi către pantofi când îi spuneţi "Ia-ţi pantofii!" ) . Sau, când vreţi să ştiţi dacă poate îndeplini activităţi simple (de exemplu, puzzle sau sortare de forme ), prezintaţi-i activitatea şi oferiţi-i o instrucţie verbală (de exemplu, "Fă puzzle!" ), fără a îi oferi vreun ajutor fizic.
· Abilitatea are consistenţă în timp?·
Anumiţi copii nu sunt constanţi în răspunsurile lor. Este importantă stabilirea faptului că o anumită capacitate poate fi demonstrată în mai multe ocazii diferite. Doar pentru că o dată copilul a reuşit să facă ceva, nu înseamnă că acea abilitate face parte din repertoriul său. Atunci când realizaţi evaluarea unei abilităţi, trebuie să oferiţi mai multe oportunităţi pentru a determina dacă răspunsurile copilului sunt consistente în timp (de exemplu, în 8 cazuri din 10 ) .
· Sunt prezente toate componentele abilităţii?·
Copilul poate fi capabil să dea dovada prezenţei unei părţi a abilităţii, dar nu a întregii abilităţi. De exemplu, el poate fi în stare să identifice trei părţi ale corpului sau să imite una sau două acţiuni. Deşi acesta este un bun început, trebuie să vă asiguraţi că el poate realiza un număr adecvat de răspunsuri în cadrul fiecărui program. În determinarea numărului adecvat de răspunsuri pentru fiecare program, luaţi în considerare vârsta copilului (de exemplu, majoritatea copiilor preşcolari pot identifica 10 sau mai multe părţi ale corpului ) . Atunci când evaluaţi un anumit program (de exemplu, instrucţiile simple ), trebuie să determini şi numărul corespunzător de răspunsuri şi să evaluezi performanţa copilului per total.
· Abilitatea este demonstrată în prezenţa unor persoane diferite, în diverse contexte, cu stimuli variaţi? ·
Uneori, copiii cu autism pot da dovada unor abilităţi numai faţă de anumite persoane (de exemplu, numai faţă de mamă ), numai în contexte specifice (răspunde la comanda "Ia-ţi cana" nunmai în bucătărie, unde sucul este la vedere ) sau numai faţă de stimuli specifici (de exemplu, Thomas The Train, dar nu şi alte jucării ) . Atunci când evaluaţi o anumită abilitate, fiţi siguri că prezenţa ei poate fi demonstrată în faţa unor persoane diferite, în mai multe contexte şi cu stimuli diferiţi.
După evaluarea abilităţilor copilului, se decide care vor fi cele vizate pentru instruire. Întrebările de mai jos pot fi de ajutor în selectarea obiectivelor de instruire. De fiecare dată când se alege un program, se pun următoarele întrebări:
· Copilul are abilităţile de bază necesare pentru acest program? Atunci când alegeţi un program, întrebaţi-vă mai întâi care sunt abilităţile de care copilul are nevoie pentru a răspunde. De exemplu, vă puteţi dori ca el să-şi formuleze cererile prin propoziţii, dar e posibil să nu poată repeta cuvintele. Vă puteţi dori să învăţaţi copilul să iniţieze interacţiuni în timpul jocului cu ceilalţi copii, dar el nu poate urma comenzi simple. Descompunerea unei abilităţi în componentele sale vă poate ajuta să identificaţi ce alte abilităţi trebuie învăţate mai întâi.
· Programul este adecvat vârstei/dezvoltării copilului? Deşi copiilor cu autism nu li se poate aplica un model al dezvoltării normale a achiziţionării de abilităţi, programele trebuie totuşi să reflecte o secvenţă de dezvoltare care este de aşteptat şi în cazul unui copil tipic. Atunci când identifiaţi o abilitate, întrebaţi-vă mai întâi dacă un alt copil, de vârstă similară, poate îndeplini aceeaşi sarcină.
· Această abilitate va ajuta la reducerea problemelor comportamentale? Alegeţi programe de instruire care sunt susceptibile de a avea un impact pozitiv asupra comportamentului copilului. De exemplu, învăţarea de răspunsuri comunicative, cum ar fi indicarea cu degetul şi gesturile de "da" şi "nu" pot ajuta la reducerea problemelor comportamentale care îndeplinesc o funcţie de comunicare. În plus, a-l învăţa pe copil să iniţieze independent jocul poate reduce comportamentele stereotipe.
· Această abilitate va duce la învăţarea altor abilităţi? Atunci când alegeţi abilităţile pentru instruire, identificaţi-le pe acelea care se construiesc unele pe altele. De exemplu, învăţându-l pe copil să imite acţiuni secvenţiale ce ţin de motricitatea grosieră (de exemplu, imitarea a două acţiuni în ordinea corectă ), îl veţi învăţa cel mai probabil să asculte apoi comenzile verbale duble
.· Această abilitate poate fi generalizată? Întrucât în cazul copiilor cu autism abilităţile sunt adesea dificil de generalizat, alegeţi acele programe şi ţintiţi răspunsurile pe care copilul va avea ocazia să le practice şi în afara lecţiilor. De exemplu, e mult mai probabil ca de-a lungul unei zile să îi cereţi copilului "Închide uşa", "Aprinde lumina", "Ia-ţi pantofii" decât "Ridică mâinile" sau "Dă din picioare". Răspunsurile care se asociază cu consecinţe pozitive ce apar în mod firesc vor fi generalizate mai bine.
· Copilul va achiziţiona această abilitate într-o perioadă de timp rezonabilă? Deşi ritmul de învăţare variază foarte mult în funcţie de copil şi de abilităţi, trebuie acordată prioritate acelor abilităţi pe care copilul le va învăţa într-o perioadă de timp acceptabilă. De exemplu, în cazul în care copilul nu vorbeşte, el va trebui să înveţe răspunsuri comunicaţionale eficiente. În comparaţie cu comunicarea prin fraze, el poate învăţa destul de repede să arate către obiectele dorite. Alegerea abilităţilor care vor fi achiziţionate într-o perioadă de timp rezonabilă va acţiona ca un întăritor pentru dumneavostră, pentru copil şi pentru tutori.
· Abilitatea este importantă pentru dumneavoastră şi pentru familie? Alegeţi acele abilităţi care vor avea implicaţii pozitive în ceea ce priveşte participarea copilului la activităţile familiei. Deşi potrivirea culorilor este o abilitate importantă, a-l învăţa pe copil să-i identifice pe membrii familiei va avea un impact mult mai mare asupra participării copilului în familie
.· Abilitatea poate fi folosită de copil de-a lungul întregii zile? Alegeţi să-l învăţaţi acele abilităţi care sunt funcţionale. De exemplu, învăţarea îndeplinirii comenzilor simple, folosirea "da" şi "nu", arătarea către obiectele dorite, realizarea activităţilor de joc, toate acestea sunt utile pentru copil şi pot fi incluse pe parcursul întregii zile. Procedurile de instruire sunt generice şi se poate ivi necesitatea de a le modifica în funcţie de copil. De exemplu, programele au fost scrise plecând de la ipoteza că, iniţial, copilul va avea nevoie de prompting (ajutor ) pentru a răspunde corect. Deşi sunt oferite sugestii de prompting (ajutor ), există multe proceduri de corectare a greşelilor care pot fi folosite atunci când copilul răspunde incorect sau nu reuşeşte să răspundă deloc. In functie de rezultatele din vacant scurta, voi putea elabora programe pentru vacant de vara.Programe care vor fi mai lungi si care, dupa o perioada (2 saptamani ) vor trece pe anumite trepte de ierarhizare...de la usor la mai greu.Este bine de retinut de catre parinti, ca RECOMPENSA este esentiala dupa fiecare " sedinta "
Exemple programe de instruire :
1 .PROGRAM DE LIMBAJ RECEPTIV SI POTRIVIRE.....care necesită prezentarea unor stimuli pe masă, cum ar fi fotografiile. Numarul de stimuli prezentat, va fi mai mic, insa pentru discriminare, vor fi cel puţin trei stimuli diferiti, pentru a minimaliza şansele unui răspuns dat la întâmplare.Se vor folosi PROMPT URI . Prompt-ul se referă la orice ajutor care îi este oferit copilului pentru a răspunde cu succes. Prompt-urile pot fi verbale ("arata mi bunica", " arata mi casa " ), fizice (iei mâna copilului şi o pui pe fotografia indicata ), gesturale (indici către fotografie ), de poziţie (pui fotografia indicata mai aproape de copil ) sau de modelare (îi demonstrezi copilului răspunsul, pentru ca acesta să îl observe şi să îl imite ) .
Atunci când începeţi un program de instruire, trebuie să determinaţi de cât de mult ajutor (prompt ) are nevoie copilul pentru a răspunde fără greşeli. Prompt-ul (ajutorul ) trebuie scăzut treptat şi sistematic de-a lungul unei sesiuni de instruire, astfel încât copilul să poate fi capabil să îndeplinească sarcina fără ajutor.In timp ce indica fotografia, copilul va pronunta denumirea.....intai pe litere, apoi pe silabe, ca mai apoi cuvantul intreg.
Tot in etape, va numara....cate litere, cate silabe...apoi cu ce litera incepe si cu ce litera se termina.
Dupa prima operatiune, de denumire, se va trece la asociere (potrivire ) .Copilului I se va cere sa
:A ) ordoneze fotografiile (plansele ) in functie de utilizarea fiecaruia si in acelasi timp sa explice de ce
B ) grupeze fotografiile a caror denumire incep cu aceeasi litera si s a precizeze litera (se au in vedere literele problema )
C ) sa grupeze 3 fotografii in care se regasesc 3 culo
ri identice. Sa precizeze culorile...Pentru fiecare operatiune, copilul va trebuii sa pronunte denumirea corect, tare si hotarat. Fiecare ezitare, va fi considerate raspuns gresit si se va relua dupa alta operatiune.
Ghioc Iuliana - Cabinet individual de psihologie
O minte sanatoasa ...O viata sanatoasa
Recomandă acest cabinet
