Boala nu poate fi reductibila la caracterul ei strict medical.Fiind suferinţa, ea presupune o anumită,, trăire", şi o anumită,, atitudine", subiectivă din partea bolnavului, care interesează întreaga sa personalitate.Suferinţa nu este niciodată izolată sau singulară.Ea este comunicată de bolnav în scopul găsirii unei înţelegeri, a unui ajutor şi a unor remedii ale acestuia.Comunicarea suferinţei inaugurează actul medical.Ea stabileşte întâlnirea între medic şi bolnav.Din aceste considerente, suferinţa nu este echivalentă cu boala.Suferinţa reprezintă,, situaţia" trăită de bolnav ca o stare particulară proprie, intimă a acestuia.Boala este rezultatul medicalizării suferinţei de către medic.Suferinţa este interioară, pe când boala este suferinţa exteriorizată, obiectivata. Psihologia bolnavului Bolnavul este persoana care acuza o suferinţă subiectivă sau prezintă semne obiective ale unei suferinţe somatofiziologice, psihice sau somatice.Statutul de bolnav este atribuit unei persoane de către medic şi sunt mai multe moduri de a eticheta o persoană ca bolnavă: -cazuri obişnuite, nesemnificative sau,, neinteresante", din punct de vedere medical şi ştiinţific; -cazuri neobişnuite, care se abat de la,, formele clinice" stabilite de ordinea clasificărilor medicale, cu complicaţii, cauze necunoscute; -cazuri ilustrative, mai rar întâlnite, care stârnesc curiozitatea şi interesul ştiinţific al medicilor; -bolnavii imaginari, în care aceştia se complac; -simulantii sunt persoanele care, în scopul obţinerii unor avantaje, simulează diferite simptome clinice sau chiar boli. O altă clasificare după A.Păunescu -Podeanu izolează următoarele cinci tipuri de personalităţi de bolnavi: 1.Nepăsătorul este tipul de bolnav indiferent faţă de suferinţă sa, pe care o priveşte şi o tratează cu superficialitate, desconsiderând-o, luând lucrurile uşor.Medicul trebuie să adopte faţă de acest tip de bolnav o atitudine autoritară, energică, încercând să-l mobilizeze pentru a putea colabora activ în vederea vindecării. 2.Nerăbdătorul este tipul de bolnav care priveşte suferinţa sa cu mai multă seriozitate şi grijă, dar care nu poate fi convins de importantă sau de severitatea bolii, de pericolele pe care acesta le implica.El este nerăbdător, minimalizează boală, schimba frecvent medicii şi tratamentele prescrise.În aceste cazuri, medicii trebuie să acţioneze cu tact şi autoritate. 3.Grijuliul este tipul de bolnav meticulos, hiperconstiincios, opus celor două tipuri de mai sus.Atent cu boala el se autoanalizează minuţios, înregistrează orice fel de schimbare în evolutie.El ia boala în serios, dar nu se lasa dominat de,, ideea bolii".Da medicului său relaţii bune despre boala şi evolutia ei şi execută conştiincios prescripţiile terapeutice. 4.Ipohondriacul este tipul de bolnav exagerat.El este dominat de,, ideea bolii", care-i declanşează o stare de angoasă, o tensiune psihică permanentă.Totul în cazul acesta capătă proporţii exagerate, ameninţătoare, de o maximă gravitate.Bolnavul este agitat, are idei sumbre, catastrofice în legătură cu boala sa.Se consideră condamnat, suferind de afecţiuni grave, incurabile.Medicii au foarte mult de luptat cu această categorie de bolnavi, trebuind să trateze atât boală, cât şi atitudinile psihoafective ale bolnavului faţă de suferinţă sa pe care o exagerează, în unele situaţii chiar o inventează. 5.Echilibratul este tipul de bolnav care priveşte boala cu seriozitate, fără să se sperie sau să exagereze.El este lipsit de idei preconcepute.Are încredere în el, în medici şi în tratamente prescrise.Este o persoană calmă, echilibrată, ponderată, având capacitatea de a distinge anormalul de normal.Este disciplinat în ceea ce priveşte prescripţiile terapeutice, pe care le urmează cu stricteţe.Are o foarte bună colaborare cu medical curant. Atitudinea bolnavului faţă de medicul curant Orice boală face că bolnavul să aibă o atitudine de dependenţă faţă de medicul sau curant.Pentru medic, boala este o problemă ştiinţifică şi obiectivă, iar pentru bolnav, o problemă emoţională şi subiectivă.În relaţia sa cu medicul, orice bolnav caută să dobândească o poziţie cât mai privilegiată, reprezentată prin următoarele avantaje: -să fie cel mai bine îngrijit; -să reprezinte cel mai important caz; -să primească cele mai bune medicamente; -să beneficieze de investigaţii cât mai complete şi variate care, eventual să fie repetate; -să primească vizite medicale cât mai dese; -să dispună de un ajutor permanent, de o atenţie deosebită din partea medicilor şi a personalului medical auxiliar de îngrijire. În relaţia sa cu medicul, orice bolnav urmăreşte câteva avantaje, care ar putea fi sintetizate astfel: 1.căutarea unui unui punct de sprijin, a unui refugiu, medicul având rolul simbolic, în sens psihanalitic de,, mama protectoare"; 2.căutarea unei figuri parentale omniprezente de care să asculte şi în care să aibă încredere; 3.căutarea unui contact emoţional pe care în aparenţă refuza să-l recunoască; 4.teama de a nu fi dominat de medic, înşelat sau minţit de acesta, de a nu i se ascunde ceva în legătură cu diagnosticul şi prognosticul bolii sale. Relaţia dintre copilul bolnav şi medic Ca şi în cazul adultului, boala face parte şi din viaţa copilului, aceasta fiind resimţită în mod diferit de acesta şi familia lui.Boala introduce un personaj nou în viaţa copilului şi anume medicul, cu care trebuie să comunice şi să stabilească un tip nou de relaţie.În unele situaţii, copilul trebuie chiar să se separe de familia sa pentru a intra într-un mediu nou, necunoscut, care este spitalul. În general medicul de familie are în îngrijire copilul de la naştere şi până la adolescenţă cunoscând istoricul medical, evoluţia dezvoltării somatice, mediul său de viaţă şi relaţiile cu membrii familiei. Relaţia medic de familie- pacient copil este influienţată de scopul preventiv sau curativ al consultaţiei şi de particularităţile acesteia (timp limitat, mijloace tehnice reduse, etc ) .În cadrul consultaţiei se pune accent pe: metode clinice, examenul clinic integral şi comunicarea eficienţa cu copilul sau cu însoţitorii acestuia pentru obţinerea unei anamneze complete.Toate etapele de contact dintre medicul de familie şi pacientul copil (anamneza, observaţia, examnenul fizic, aplicarea tratamentului ) implică o măiestrie relaţională în descifrarea nevoilor şi trăirilor copilului şi un nivel corespunzător de empatie. Medicul de familie care îngrijeşte copiii, pe lângă instruirea profesională şi însuşirile morale (abnegaţie, dezinteres material ), trebuie să aibă o serie de calităţi relaţionale: atitudine grijulie, dragoste pentru copii, stabilitate emoţională, calm, răbdare, receptivitate la plângerile şi necazurile altora, optimism şi empatie. Pentru a învinge teamă de medic, copilul mic trebuie să fie lăsat iniţial să exploreze cabinetul, să se joace sau să deseneze şi ulterior să participe la examinarea fizică prin familiarizarea sa cu instrumentele medicale.În cazul procedurilor terapeutice dureroase (imunizări, injecţii, toaleta plăgilor ), medicul şi asistenta recurg la tehnici de distragere a atenţiei copilului pentru reducerea distresului fizic şi psihic. Pentru întărirea comportamentelor pozitive ale copilului din timpul consultaţiei, sunt folosite recompensele: laude, zâmbete, jucării, bomboane şi distincţii (jetoane, steluţe, diplome ) .Oferirea de informaţii despre diagnosticul, tratamentul şi evoluţia bolii se va realiza folosind un limbaj familiar copilului şi aparţinătorilor.Prescrierea tratamentului trebuie să se facă în colaborare cu pacientul copil şi familia sa. În cazul copilului cu o afecţiune cronică, medicul de familie intervine în reducerea problemelor emoţionale asociate bolii prin încurajarea acestuia să vorbească despre sentimentele sale şi prin restructurarea cognitivă a credinţelor iraţionale despre boala şi depsre atitudinea celorlati faţă de el.Cele mai bune metode prin care copilul asimilează informaţii despre boala sa sunt: poveştile terapeutice despre copii bolnavi, participarea la grupuri de discuţii cu alţi copii şi informarea directă din partea medicului. Un rol important în relaţia medic de familie-pacient copil îl are familia pacientului, care în urma consilierii poate deveni un aliat puternic în lupta copilului cu boala să. Ciobanu Georgeta Psiholog/Psihoterapeut Tel: 0723636692 www.psihologinconstanta.ro