Sindromul Down sau Trisomia 21 este o anomalie cromozomială care se produce încă din momentul conceperii fătului și este cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar. Poate fi detectat printr-un test numit amniocenteză între săptămânile 16 şi 20 de sarcină. Sindromul Down este asociat cu dizabilitate intelectuală, un aspect fizic caracteristic și întârzieri în creștere și dezvoltare. Dizabilitatea intelectuală este de obicei moderată spre ușoară, corespunzătoare unui QI mediu de 50. În România se înregistrază o incidență de 1/800-1/700 de nou-născuți pentru această anomalie cromozomială. Persoanele cu sindrom Down au un risc mai mare pentru unele boli cum ar fi malformațiile congenitale cardiace, unele afecțiuni endocrine și gastrointestinale, infecțiile ORL în copilărie. Deficiențele de văz și auz au de asemenea o incidență mai ridicată. Părinții unui copil cu sindrom Down trebuie să facă față multor provocări și frustrări. Este important să apeleze cât mai repede la ajutor pentru copil și întreaga familie. Din fericire, astăzi ei pot găsi informații și sprijin concret la o serie de organizații guvernamentale și non-guvernamentale. Serviciile pentru copiii cu dizabilități s-au diversificat în ultimii ani în România, iar legislația le asigură drepturi speciale. Se recomandă integrarea copilului cât mai devreme, încă din primele luni de viață, intr-un program de interventie timpurie, așa cum este cel din Centrul de Sănătate Mintală al Institutului nostru. Aici dezvoltarea copilului este stimulată și monitorizată de specialiști în psihiatrie și neorologie pediatrică, recuperare medicală și kinetoterpie, psihologie, logopedie și terapie ocupațională, iar părinții benefeciază de consiliere, și training în abilitățile de parenting. Chiar dacă evoluția copiilor privind abilitățile și deprinderile de bază este mai lentă, cu un program de intervenție multidisciplinară individualizat, instituit precoce, majoritatea copiilor ating maturitatea și autonomia necesară la vârsta de 6-7 ani, pentru a putea face față cerințelor școlii. Ei pot urma școli normale, cu un curriculum adaptat, dacă este necesar, sau școlile speciale, unde programele corespund pentru cei cu dizabilități mai severe. O parte importantă a adolescenților cu sindrom Down pot învăța meserii care să le permită să se angajeze în diferite locuri de muncă, în special bazate pe activități practice. În majoritate, ei sunt sociabili, afectuoși și foarte motivați pentru activitățile bazate pe deprinderile pe care le-au învățat. Mulți dintre tinerii adulți pot să ducă o viață semi-independentă și să desfășoare activități productive, care să le asigure sentimentul de împlinire personală. Din punct de vedere social și emoțional tinerii și adulții cu Sindrom Down au aceleași nevoi ca oricare altă persoană și de aceea este important pentru ei să se simtă o parte integrantă a comunității în care trăiesc. Articol publicat inițial pe blogul Inst. Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului cu ocazia Zilei Mondiale a persoanelor cu Sindrom Down -21 martie 2016