Stau si ma gandesc si eu ca omu`, oare lumea asta este intr-adevar agitata sau asa o vad eu?  Agitata interior, preocupata de evolutie spirituala, care nu isi gaseste locul si cauta si tot cauta. De la un timp incoace tot vad si aud despre tot felul de workshopuri referitoare la cum sa descoperi femeia din tine,  cum sa ai o alimentatie vegana, intalniri samanice, ritualuri de eliberare, nu stiu de care yoga, sacralitate, cum sa te imbraci, cum sa gandesti, cum sa simti etc… Mi se pare ciudat sa descoperi femeia din tine, daca tu nu stii cine esti de fapt, nu ai descoperit omul din tine, nu te cunosti suficient! Daca nu stii cine esti, normal ca ai deficiente in relationarea cu ceilalti, inclusiv cu partenerul de viata. Cat despre faptul ca stie samanul leacul pentru fericirea ta sau yoginul tehnici de eliberare, sau nu stiu ce speaker motivational iti spala creierii despre cum a reusit el in viata, sa fim seriosi… Ma intrebam daca intr-adevar cei care organizeaza astfel de activitati sunt fericiti sau macar multumiti cu ei insisi, in viata lor de toate zilele?! M-as bucura! : ) Se pare ca nevoia de sens si de explicatii este din ce in ce mai mare. Dar de ce sa ne uitam noi in exterior, in afara noastra? Pentru mine este evident ca toate raspunsurile le avem in noi insine! Tot ce trebuie sa facem este sa ne cunoastem, sa apelam la introspectie, maieutica! Dandu-le altora rolul de „putinta", de autoritate, ne pozitionam pe noi in rol de neputinciosi, de submisivi. A fi neputincios inseamna a nu dori sa hotaram pentru noi. Responsabilitatea noastre se anuleaza dandu-le celorlalti „putinta" noastra. Noi alegem sa fim neputinciosi pentru ca suntem intr-o zona de confort ca atunci cand, copii fiind, cineva avea grija de noi. Nevoia noastra de a mentine legatura cu o parte din trecut, reflecta faptul ca o parte din noi este la un nivel infantil. Noi ne mentinem partea aceasta din noi nedezvoltata si nerezolvata in mod voit. Este clar ca avem un beneficiu! Ca sa iesim din zona de „neputinta", un prim pas ar fi sa constientizam ancorele, nevoile noastra care ne leaga de acea perioada din trecut si de pe urma carora avem un beneficiu. Prin mentinerea „neputintei", ne autosabotam prin vicii, metehne, tot felul de activitati care sa ne distraga de la esenta problemei pentru ca avem nevoie de aceasta „problema", inca nu putem renunta la ea. Urmatorul pas este de a hotari pentru tine si a-ti asuma responsabilitatea actiunilor tale. A tine cu tine inseamna a hotari ce este bun pentru tine si sanatos. Acest pas te ajuta sa te conectezi la tine, sa iti asculti nevoile reale, sa fii atent la corpul tau, la gandurile tale, la emotiile tale. Insa acest lucru inseamna cu adevarat SA VREI. Daca vrei, poti! Nu stie nimeni mai bine decat tine cum simti, gandesti si de ce ai nevoie. Pentru acest lucru ai nevoie de liniste, macar o ora pe zi numai pentru tine, rabdare si sport. In liniste, si cu un consilier de nadejde, poti sa te auzi, sa te vezi, sa te simti bine. Tu stii cine esti!   Incearca un prim exercitiu: Uita-te la tine ca si cand te-ai vedea pentru prima data (adica fara automatisme ): cum te trezesti dimineata, cum mananci, cum mergi la job, cum te plimbi, cum vorbesti, cum gandesti, gesticulezi, cum te enervezi, cum te bucuri, cum esti tu! (… ) Incearca sa te vezi din exterior ca si cand te-ai detasa de tine. Si incearca sa iti simti corpul cu fiecare gest, cand faci dus, te imbraci, conduci, te asezi etc. Ai observat ceva nou? Poti sa imi scrii, sunt curioasa. : )