Profesorii se confruntă zilnic cu situații conflictuale în care surprind elevi folosind telefonul mobil în timpul orelor de curs. Atunci când sunt somați să pună telefonul pe catedră sau să înceteze a îl mai folosi, au reacții destul de agresive, ridică tonul, gesticulează excesiv, folosesc un limbaj nepotrivit și nu își pot controla manifestările. După ce se calmează și se poate discuta cu ei, aflați că de fapt ei nu se pot dezlipi de telefon și că le este teamă să se deconecteze de la lumea virtuală, cu alte cuvinte manifestă semne de NOMOFOBIE sau NO MObile PHone PhoBIA. Acesta este un termen folosit pentru a descrie o tulburare anxioasă în care oamenii au o teamă de a se deconecta de la telefonul mobil. În acest secol, telefonul reprezintă cel mai important lucru pentru o persoană, un fel de "spiderphone", deoarece sunt legați în permanență de el. Multe persoane se panichează atunci când își pierd telefonul într-un loc sau se uită în permanență pentru a vedea dacă au primit o notificare, semn că nu a uitat nimeni de ei. Utilizarea telefoanelor inteligente în rândul tinerilor se datorează cu preponderență rețelelor de socializare, comunicării, jocurilor, videoclipurilor, muzicii și streaming-ului. Această situație a condus, în special, la creșterea rapidă a popularității serviciilor de rețele sociale și la creșterea corespunzătoare a numărului de tineri utilizatori. În special, excesul de aplicații de comunicare mobila care operează pe Internet, cum ar fi WhatsApp, HikeMesenger, Viber și Facebook Messenger și aplicații pentru jocuri mobile cauzează utilizarea excesivă a internetului mobil și a smartphone-urilor. Termenul nomophobia a fost introdus de Serviciul Poștal din Regatul Unit în 2008 în urma unui studiu care a evaluat tulburările de anxietate apărute ca urmare a utilizării excesive a telefoanelor mobile. Studiul a constatat că aproape 53% britanici care au folosit telefoanele mobile s-au declarat a fi fost îngrijorați atunci când și-au pierdut telefonul mobil, cand au rămas fara baterie sau credit sau cand nu au avut acoperire de rețea. La compararea nivelurilor de stres s-a constatat că nivelul de anxietate experimentat de un nomofob este asemănător agitației unei mirese într-o zi de nuntă. Utilizatorii nomofobi au declarat că atunci când își țin telefonul mobil în mână se simt ca și cum nu ar fi singuri, ca și cum ar fi însoțiți. (Elmore, 2014 ) În prezent, aceasta devine o problemă tot mai extinsă deoarece afectează în mod special tinerii care s-au obișnuit cu această tehnologie încă de la vârste timpurii și care sunt mai vulnerabili pentru că au nevoie de "aprobarea socială" oferită de utilizarea continuă a rețelelor de socializare. Ca orice altă fobie, nomofobia poate fi percepută prin simptome comune cum ar fi teama, nervozitatea sau anxietatea, dar ar putea implica și tahicardie, dureri de cap, dureri de stomac sau gânduri obsesive. Cauzele nomofobiei tind să fie destul de evidente. Frecvent, dependența de telefoanele mobile este cauza principală, ceea ce face ca cineva să se teamă de faptul că nu are acea satisfacție oferită de verificarea compulsivă a telefonului. Cu toate acestea, nu ar trebui să rămânem la premiza că nomofobia este rezultatul acestei dependențe. Cu siguranță ar trebui luat în considerare faptul că ar putea ascunde și alte probleme, cum ar fi stima de sine scăzută și dificultățile de a interacționa cu alții, în afară de interacțiunea online. Anxietatea generată de ideea de a nu avea acces la telefonul mobil și de necesitatea de a îl verifica în mod constant poate produce o nervozitate larg răspândită, care poate crește dramatic în anumite situații, până la punctul de a condiționa viața cuiva. De exemplu, cineva care suferă de nomofobie poate evita călătoriile atunci când trebuie să ajungă în zone în care acoperirea de rețea ar putea fi slabă, pentru că acest lucru îl va forța să fie "deconectat". Având în vedere nevoile noastre zilnice, faptele sus menționate pot deveni limite grave pentru concentrarea necesară derulării programului zilnic, afectându-le ritmul circadian, performanța academică și productivitatea. Citez din afirmația unui elev pe această temă: Lucrul care ma deranjeaza cel mai mult atunci cand vine vorba de telefonul mobil este faptul ca imi petrec majoritatea timpului folosindu-l, chiar si atunci cand am anumite activitati de facut. A devenit o adevarata problema deoarece ma face sa nu ajung la timp unde mi-am propus, ma distrage de la lucrurile pe care le desfasor si de la studiu, este unul dintre "cei mai buni prieteni" ai mei atunci cand vine vorba de procrastinare si ma opreste din a imi atinge potentialul maxim si din a imi duce la indeplinire responsabilitatile. Acestea sunt doar cateva dintre lucrurile negative la care ma supune aceasta dependenta. (S.S., 18 ani ) Pornind de la realitatea că nu există limite în utilizarea telefonului mobil, regulamentele școlare care prevăd abordări bazate pe restricționarea telefoanelor mobile ar trebui puse în aplicare cu mai multă seriozitate. De asemenea, în societate ar trebui sa existe o campanie care să promoveze restricționarea telefoanelor mobile pentru copiii de o anumită vârstă, lucru care o să ajute foarte mult la modelarea comportamentului dorit. În privința valorilor care ar trebui formate, părinții ar trebui să-și motiveze copiii să participe la activități în aer liber, festivaluri. Astfel, vor acorda mai multă importanță interacțiunilor față în față. De asemenea, autoritățile școlare ar trebui sa programeze ședințe de consiliere pe această temă și să formeze personal în domeniul educației pentru sănătate. În plus, ar trebui încurajate activitățile sociale pentru ca energia tinerească să fie utilizată într-un mod creativ prin excursii, interacțiuni sociale, etc. În prezent, modalitățile de tratament sunt foarte limitate din cauza conceptului bolii relativ nou. În orice caz, modalitățile de tratament, ca și terapia cognitiv-comportamentală, combinată cu intervenții farmacologice promit rezultate. O altă modalitate de tratament numit Realitate sau Terapia realității se concentrează pe acele comportamente pe care le pot cultiva în locul utilizării telefonului mobil (grădinărit, pictat, joacă, etc. ). Terapia cognitiv-comportamentală este foarte folositoare deoarece are ca scop întărirea comportamentului autonom care devine independent de dependența tehnologică. În acest sens, construirea unui proiect de intervenţie psihoterapeutică ar trebui să includă câteva etape elementare pe care utilizatorul nomofob să le parcurgă pe rând, fiind mereu conștient de deprinderile sănătoase pe care și le construiește. Consultând site-uri de specialitate și discutând cu elevii despre strategiile lor de limitare a expunerii la telefon fără a se simți excluși, "the fear of missing out", am sintetizat aceste etape astfel:  Începerea programului prin scrierea răspunsului la întrebarea "Ce înseamnă telefonul pentru tine?";  Schimbarea imaginii de fundal a telefonului într-una care să îi motiveze să facă altceva: ‘‘GET THINGS DONE!‘‘ sau ‘‘YOU AGAIN!?‘‘;  Planificarea utilizării telefonului prin setarea unei alarme care să îi anunțe ca au depășit timpul de navigare;  Blocarea telefonului între anumite perioade de timp cu o aplicație care să le permită doar să răspundă și să formeze apeluri în caz de urgență;  Dezactivarea notificarilor atunci cand lucrează;  Instalarea jocurilor doar pe calculator, nu pe telefon;  Ocuparea timpului cu alte activități care îi pasionează și lăsarea telefonului în altă cameră;  Monitorizarea timpului petrecut pe telefon într-o zi și programarea de atenționări și limitări;  Ieșiri cu prietenii lăsând telefonul acasă;  Înlocuirea vorbitului la telefon cu vorbitul față în față;  Înlocuirea utilizării telefonului cu alte activități, citit, pictat, activități sportive, plimbare cu bicicleta, stat mai mult în natură, etc. În acest moment ar fi greșit să adoptăm ideea de a încerca să interzicem utilizarea tehnologiei sau de a ține tinerii departe de tehnologie. Tehnologia ar trebui de fapt să fie folosită foarte mult în rândul tinerilor, nu doar ca și consumatori, ci și ca producători, și pentru aceasta este necesar ca aceștia să folosească tehnologia în mod conștient. În acest sens, există responsabilități și îndatoriri importante pentru cadrele didactice și pentru membrii familiei. Bibliografie Elmore, T. (2014 ). Nomophobia: A Rising Trend in Students. Retrieved May 6, 2019, from https://www.psychologytoday.com/intl/blog/artificial-maturity/201409/nomophobia-rising-trend-in-students. Gezgin, D M. (2017 ). Exploring The Influence Of The Patterns Of Mobile Internet Use On University Students‘ Nomophobia Levels. Retrieved May 27, 2019, from https://www.researchgate.net/publication/316735835_Exploring_The_Influence_Of_The_Patterns_Of_Mobile_Internet_Use_On_University_Students‘_Nomophobia_Levels.