Teoria și practica psihoterapeutică a demonstrat faptul că problemele, situațiile dificile și conflictele din cadrul relațiilor de cuplu, au un fundament mult mai profund decât ar apărea la prima vedere. Certurile și nemulțumirile nu se datorează de fapt situațiilor actuale concrete pe care cuplurile le invocă atunci când ajung în cabinetele de psihoterapie. Astfel, nu problemele legate de bani, organizare, responsabilități, emoții sau sex sunt cele care stau la baza conflictelor relaționale ci anumite traume din copilărie, nevoi nesatisfăcute și "afaceri neîncheiate" cu părinții. Practic, este vorba despre perturbarea relațiilor bazale de atașament care au loc între părinte și copil, fiind astfel influențată în mod negativ dezvoltarea armonioasă și echilibrată.

             Chiar dacă este vorba de responsabilitatea pe care părinții o poartă, sunt situații în care vinovăția acestora este abolită datorită contextului temporal, condițiilor culturale și educaționale și chiar datorită propriilor probleme pe care părinții le-au moștenit de la părinții lor. Devine extrem de important ce poate face persoana actuală pentru a se vindeca pe sine, relația în care se află și a nu da mai departe trauma moștenită, a nu o lăsa să devină transgenerațională. Aceste traume, nevoi nesatisfăcute și afaceri neîncheiate s-au petrecut în trecut și oricât de mult s-ar dori, asupra lor în mod direct nu se mai poate interveni. Există totuși posibilitatea ca toate acestea să poată fi rezolvate prin intermediul relației de cuplu, aceasta putând fi îmbunătățită, dezvoltată și armonizată. Odată realizat acest lucru la nivelul relației, persoana se poate vindecă astfel în și prin relație.

             Îmbunătățindu-se relația, aceasta va funcționa precum un rezervor din care cei doi parteneri își vor trage seva stării de bine și a echilibrului personal. Pentru a putea optimiza relația iar aceasta să devină un izvor de bunăstare, armonie și echilibru, specialiștii au ajuns la concluzia că este necesar să fie îndeplinite și respectate zece principii pentru o mai bună înțelegere a celuilalt și a modului în care funcționează relația pentru a-l vindeca pe celălalt și pe sine:

            1. Relația de iubire are un scop mai profund decât cel resimțit în mod conștient - vindecarea rănilor din copilărie

          Dacă în mod conștient persoanele intră în relație pentru a da curs unor emoții pozitive și pentru a-și satisface dorințele și nevoile instinctuale, în realitate, ceea ce aduce împreună două persoane este nevoia de a-și satisface nevoile neîmplinite din trecut și nevoia de a-și încheia relațiile nesatisfăcătoare din copilărie. Aceste neîmpliniri generează și perpetuează de fapt nevoile și dorințele neimportante pe care oamenii le consideră factori activatori și determinanți ai relațiilor pe care le încep. Atunci când aceste elemente iluzorii sunt date la o parte, încep să iasă la iveală sensurile reale ale relației iar interacțiunile relaționale de zi cu zi capătă mai mult sens și sunt mai bine înțelese. Relația nu se mai bazează astfel pe o luptă de putere și dominare ci pe înțelegere, acceptare și preocupare pentru celălalt. Elementele confuze ale relației încep să capete claritate și sens, apărând astfel, la ambii parteneri, un sentiment de liniște, armonie și control sporit asupra relației. Ajutându-l pe celălalt să se vindece, te vindeci și pe tine.

            2. Formarea unei imagini corecte despre partener

          Odată cu primele elemente de atracție și senzualitate, se începe suprapunerea imaginii partenerului peste imaginea figurilor de atașament principale care au avut grijă de voi în copilărie. După ce încep să se atenueze elementele emoționale de senzualitate, pasiune și erotism, începeți să proiectați asupra partenerului trăsăturile negative ale trecutului vostru, estompând calitățile sale reale și situația de întrajutorare în care vă aflați. Pe măsură ce conștientizați aceste aspecte și renunțați treptat la iluzia satisfacerii nevoilor emoționale imediate, puteți începe să vedeți mai clar adevărul despre partenerul vostru. El nu este acolo pentru a vă satisface vouă nevoile și dorințele sau pentru a fi modelat după cum considerați voi, ci este acolo, ca și voi, o ființă umană rănită, care caută să se vindece.

           3. Responsabilitatea de a crește nivelul de autenticitate al comunicării, exprimându-i deschis și sincer partenerului nevoile și dorințele voastre

          De obicei, în relațiile caracterizate de superficialitate și neaccesarea nevoilor profunde, partenerii rămân agățați de credința neadecvată, irațională și moștenită din copilărie că partenerul trebuie să intuiască automat nevoile voastre și trebuie să știe mereu ce și cum să facă. Într-o relație reală și autentică, cei doi parteneri conștientizează nevoia de construcție a relației și nevoia dezvoltării unor mecanisme clare de comunicare și nu se așteaptă la găsirea unei persoane sau unei relații "bune" sau gata construite. Tu construiești relația iar ea nu vine la pachet, gata construită, cu partenerul perfect.

           4. Dobândiți controlul asupra interacțiunilor dintre voi

          În relațiile superficiale există certitudinea faptului că a acționa în conformitate cu ceea ce simți, fără a reflecta înainte, este un lucru normal, bun și dezirabil. Se permite astfel, creierului biologic, instinctual, încărcat de tensiuni și frustrări, să controleze atitudinile și comportamentul. Într-o relație reală și conștientă, vă dezvoltați prin autodisciplină și autocontrol pentru a nu-l transforma pe celălalt într-un coș de gunoi. Controlează-ți reacțiile pentru a crește calitatea relației.

          5. Acordați atenție și importanță nevoilor și dorințelor partenerului în aceeași măsură în care vă ocupați de ale voastre

          În relațiile superficiale oamenii presupun că rolul partenerului în relație este acela de a avea grijă și a satisface cu dedicație, plăcere și implicare nevoile lor. În realitate, pentru ca o relație să se dezvolte armonios este necesar ca partenerii să renunțe la această direcție egoistă și pervertită, direcționând din ce în ce mai multă energie către grija față de nevoile partenerului și satisfacerea acestora. Nu aștepta și învață să oferi necondiționat.

          6. Acceptați partea negativă a propriei persoane

          Toți oamenii au o parte întunecată în străfundurile psihicului și foarte greu recunosc existența acesteia. În relațiile superficiale partenerii au tendința constantă de a nu recunoaște nici măcar față de propria persoană această parte întunecată. Gândurile și dorințele negative, indezirabile, vinovate și rușinoase fac parte din această latură ținută ascunsă și încătușată în profunzime. Cu cât vă apropiați mai mult de această latură, o recunoașteți deschis față de voi înșivă, îi acceptați prezența și vă asumați responsabilitatea pentru ea, cu atât va scădea mai mult tendința de a proiecta aceste tendințe negative asupra partenerului. Va crește astfel starea de comuniune și înțelegere, diminuându-se în același timp tensiunea și ostilitatea din cadrul relației. Nu proiecta asupra celuilalt propriile gânduri și dorințe negative.

          7. Dobândiți noi metode și strategii pozitive de a vă satisface nevoile și dorințele esențiale

          În relațiile superficiale domină constant între parteneri, lupta și dorința pentru putere și control. Partenerii se amăgesc cu dulcegării pline de interes. Devin directivi și predicatori, învinovățindu-i, judecându-i și criticându-i pe partenerii lor în dorința de a-i schimba și a-i controla pentru a-și satisface nevoile. Atunci când veți depăși acest nivel, veți înțelege pe deplin că partenerul vostru reprezintă cu adevărat o resursă inepuizabilă de bucurie, satisfacție și echilibru. Abandonați tacticile defensive exprimate prin control, cereri, dorințe și imperative.

          8. Identificați în interiorul vostru punctele tari și abilitățile de care aveți nevoie

          Unul dintre elementele care vă determină să fiți atrași de partenerii voștri, rezidă în faptul că el sau ea dispune de calitățile pe care voi considerați că nu le aveți. Din acest motiv, atunci când sunteți în preajma partenerului aveți senzația iluzorie de reîntregire, de contopire, simțiți că v-ați regăsit. În situația de conștientizare și autenticitate, realizați că singura modalitate de a redobândi cu adevărat sentimentul de liniște interioară, echilibru și securitate este să scoateți la iveală calitățile voastre ascunse, pe care le aveți dar de care încă nu sunteți conștienți. Salvează-te tu și nu mai aștepta ca celălalt să vină să te salveze.

          9. Asumați-vă conștient dorința de a-l iubi pe celălalt prin a-l ajuta, tinzând astfel la o comuniune reală

          Iubirea necondiționată și uniunea reală cu celălalt prin dăruire, accesează starea de comuniune și împlinire personală și relațională. Condiția socio-culturală moștenită și parentajul deficitar, au condus la pierderea legăturii cu aceste elemente generatoare de armonie. Redescoperind aceste direcții altruiste și necondiționate, vă apropiați de elementele originale ale ființei umane. Iubește-l și ajută-l necondiționat pe celălalt.

          10. Acceptați dificultatea construirii unei relații de iubire durabile

          În relațiile superficiale se pune accentul pe alegerea unui partener potrivit, aceasta demonstrând o relație de calitate. Se mai ia în calcul și necesitatea resimțirii de emoții puternice pentru partener, erotism, pasiune și frenezie. Dar odată atenuate aceste elemente rămâne realitatea de întrajutorare și dăruire necondiționată. Dacă în această perioadă de emoții intense, nu conștientizați adevăratul motiv profund pentru care ați ajuns împreună, relația este de cele mai multe ori, din start, sortită eșecului.

          Cei doi parteneri vor avea tendința de a se înfrupta din relație până la consumarea emoțiilor și instinctelor, considerând că pentru acest motiv le-a fost dată relația și având sentimentul fals de inepuizabil. Dar acestea se atenuează în timp iar în acest moment partenerii consideră s-a terminat și iubirea lor. În acest punct, încep să apară de fiecare dată, disensiuni, conflicte și neînțelegeri, cei doi neconștientizând scopul real al relației și începând să aștepte din ce în ce mai mult unul de la celălalt. Relația autentică și echilibrată presupune ca voi să fiți partenerul potrivit. Concepția potrivit căreia "celălalt trebuie să mă iubească și să mă accepte așa cum sunt" sau "dacă mă iubește mă acceptă așa cum sunt" este extrem de falsă și dăunătoare unei relații echilibrate iar o relație construită pe aceste concepte durează atâta timp cât sunt prezente emoții și instincte care să mascheze lipsa disponibilității de schimbare și dezvoltare.

           Pe măsură ce se dezvoltă nivelul de conștientizare și realism, implicarea în relație începe să fie dominată de angajament, disciplină, autocontrol, curajul și puterea de a vă schimba. Devine pregnantă dispoziția și disponibilitatea de a vă dezvolta. Construirea unei relații de iubire în care să vă simțiți împliniți, nu vine de la sine și nu se clădește doar pe baza emoțiilor și instinctelor resimțite inițial. Aceasta presupune un efort constant și susținut prin implicare și atenție față de celălalt. Fii pregătit să te pierzi pe tine pentru a-l câștiga pe celălalt.

          ”Pentru mulți, viitorul visat nu este, adesea, decât reîntoarcerea la un trecut neîncheiat sau idealizat”