RUȘINEA ȘI DEPĂȘIREA ACESTEIA

Rușinea nu este a ta. Cineva ți-a dat-o crezând că-ți va face bine sau nu a știut și nu a putut să îți dea altceva. Ceva te-a făcut să te rușinezi la un moment dat fără să știi că ai de ales și fără să știi că nu are de ce să-ți fie rușine pentru că lucrurile oricum se întâmplă, fără ca tu să le poți controla, dar tu poți alege cum să reacționezi la ceea ce ți se întâmplă. Rușinea ta nu ești tu! Rusinea este acel sentiment de fierbinteala care face ravagii in interiorul nostru, facandu-ne sa ne simtim mici, plini de defecte, insuficient de buni și cu o încredere foarte scăzută în sine și în forțele proprii. Rusinea este sentimentul incredibil de dureros sau experienta convingerii ca avem un defect care ne face nedemni sa fim iubiti si sa ne integram profund intr-o comunitate, spune Brene Brown, New York:2007. Rusinea alunga pretuirea de sine, convingandu-ne ca asumarea povestii noastre ii va face pe ceilalti sa gandeasca urat despre noi. Ea este strans legata de teama. Noi ne temem ca oamenii nu ne vor mai placea daca vor sti adevarul legat de noi, de trecutul nostru, de convingerile noastre, de dificultatile prin care trecem, si poate nu iti vine sa crezi, dar uneori ne este la fel de greu sa ne asumam calitatile pozitive, nu doar defectele. Credem ca rusinea o simt doar aceia care au trecut prin trauma teribile, dar acest lucru nu este adevarat. Toata lumea experimenteaza acest sentiment. Desi pare sa se ascunda in cele mai intunecate cotloane ale subconstientului nostru, realitatea este ca rusinea afecteaza imaginile noastre cele mai familiare, inclusiv cele legate de infatisarea corporala, familie, copii, bani, munca, dependente, sex, etc. A fi rusinat inseamna a fi om. A vorbi despre dificultatile prin care trecem nu e un lucru usor, iar cei care doresc sa aiba o imagine "nepatata", nu mai sunt inclinati sa spuna vreodata adevarul. De aceea, rusinea se manifestă cel mai mult pe perfectionisti, pe care ii reduce la tacere și rigiditate. Rușinea deterină și un nivel crescut de nesiguranță precum și un nivel scăzut al stimei de sine. Atunci când ne învingem teama, ne învingem de fapt rușinea iar stima de sine crește. Vestea buna este ca de vreme ce toti oamenii sufera de rusine, toata lumea este capabila sa isi dezvolte o flexibilitate in fata acestei emotii. Aceasta virtute este capacitatea de a recunoaste rusinea, de a ne confrunta cu ea intr-o maniera constructiva, pastrandu-ne pretuirea de sine si autenticitatea, si de a ne dezvolta in ultima instanta curajul si compasiunea. Primul lucru pe care trebuie sa il intelegem despre rusine, este ca, cu cat vorbim mai putin despre acest sentiment, cu atat el se intensifica mai mult. Ne este rusine pentru ca parintilor le-a fost rusine de ei insisi. Si tot asa cum puilor de rata li se transmite comportamentul mamei lor, si noi imitam din punct de vedere afectiv modelele de roluri sociale pe care le-am cunoscut in copilarie. Rusinea provine si din abandon, din neglijarea sau abuz. Societatea ne poate impune sa ne fie rusine: rusinea de a fi prea grasi, de a nu fisuficient de frumosi, sau de a fi batrani. Fiecare dintre noi poarta in suflet o rusine tainuita, iar unele sunt mai grave decat altele. Pentru a ne simti in forma maxima, este necesar sa aducem la suprafata rusinea pe care o nutrim, sa vorbim despre ea si sa o vindecam. Rusinea are nevoie de trei lucruri pentru a scapa de sub control: de secret, de tacere si de judecata critica. Atunci cand traim o experienta rusinoasa, iar apoi o ascundem, ea nu face decat sa se infecteze si sa puroieze. In final, ajunge sa ne consume de tot. De aceea, vrem nu vrem, trebuie sa ne impartasim experienta. Astfel, apar și cei trei pași pentru a ne trata și a scăpa definitiv de rușine: 1. Nu o mai ținem în secret. O scoatem la iveală, o recunoaștem față de noi înșine și o acceptăm. Atunci când nu ne mai ascundem rușinea în interior, ea nu mai are cum să ne facă rău. Aceasta nu mai poate fi precum un cărbune înroșit și ascuns de la care pornesc constant incendii. 2. Nu o mai ținem în tăcere. Vorbim despre ea, scriem despre ea, o înfruntăm. Începând să vorbim despre sentimentul de rușine, începem să observăm faptul că acest sentiment reprezintă doar o simplă stare, fals dobândită și din fericire nu reprezintă realitatea 3. Încetăm să ne mai judecăm critic. Învățăm să ne observăm într-o lumină reală, pozitivă în care nu avem de ce să ne temem sau de ce să ne fie rușine. Observăm încet faptul că acele gânduri și idei negative pe care le avem despre noi înșine și pe care le considerăm a fi ale noastre dintotdeauna și de neschimbat, pot fi schimbate. Este îndeajuns să începem a ne vedea într-o lumină favorabilă, puternică, sigură, în care nu avem nimic de pierdut și nimeni nu are ce spune despre noi iar dacă cineva spune sau crede ceva, este pur și simplu problema acelei persoane și nu a mea. Rusinea este un sentiment care apare intre oameni si care se vindeca intre oameni. Daca putem gasi pe cineva care si-a castigat dreptul de a ne asculta povestea, trebuie neaparat sa i-o spunem. Rusinea isi pierde mult din putere atunci cand e descrisa in cuvinte.