Acum ceva timp a fost realizat un studiu asupra răbdării și efectelor pe care aceasta le poate avea asupra oamenilor. Studiul a presupus următoarele caracteristici: mai mulți copii cu vârsta cuprinsă între trei și șase ani, au fost puși într-o cameră cu un cercetător.

Cercetătorul le spunea că pot lua o bomboană de pe masă acum sau pot aștepta treizeci de minute până se întorcea el dintr-un cabinet învecinat, iar atunci pot lua două bomboane. Unii copii (cei mai mulți ) au luat o singură bomboană. Ceilalți (mult mai puțini ) au așteptat pentru a lua două bomboane. Aceasta a fost prima etapă a studiului.

După treizeci de ani copii (deveniți deja adulți ) au fost rechemați la centrul de studii. Au fost înregistrați în acel moment mai mulți indicatori ai vieții personale și au fost constatate următoarele: majoritatea copiilor care au așteptat cele treizeci de minute (65% ) erau căsătoriți și aveau copii, nu prezentau dependențe (alcool, tutun, droguri, etc ), aveau funcții de conducere în cadrul companiilor la care lucrau, nu prezentau boli cardiovasculare.

La cel de-al doilea eșantion, copii care nu au așteptat cele treizeci de minute, rezultatele au fost exact opuse: peste 65% erau divorțați, prezentau un număr mare de dependențe (alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc etc ), mulți dintre ei erau supraponderali și prezentau un risc crescut pentru boli cardiovasculare, erau în poziții de executanți la locul de muncă și chiar câțiva dintre ei se sinuciseseră sau avuseseră tentative de suicid.

Se pare așadar, că răbdarea are asupra vieții noastre un efect mult mai important decât am bănui sau decât ne-am dori. În această situație devin vitale două aspecte: care sunt factorii ce condiționează răbdarea și cum putem educa răbdarea.

Să începem cu prima situație: care sunt factorii și situațiile ce condiționează răbdarea?

Încă din primele luni de viață bebelușul este foarte curios. Devine astfel foarte dificil să îi fie reținută atenția asupra unei situații pentru mai mult de câteva secunde iar apoi minute. Pe măsură ce acesta crește își poate concentra atenția din ce în ce mai mult timp. Prin curiozitate copilul își dezvoltă cunoștințele și află despre modul în care funcționează lucrurile din jurul său.

Pe măsură ce copilul reușește să își mențină mai mult timp atenția concentrată, fără a se lăsa perturbat de alte influențe, va crește și răbdarea sa. Adică posibilitatea sa de a-și controla impulsurile. Pe măsură ce creștem și ne dezvoltăm, minutele în care tolerăm diversele situații devin din ce în ce mai multe. Răbdarea devine astfel capacitatea fiecăruia dintre noi de a se adapta la nou și la schimbare, capacitatea de a gestiona impulsurile, capacitatea de autocontrol și autodisciplină.

Nivelul de răbdare al fiecăruia dintre noi depinde de unii factori pe care în timp putem învăța să-i gestionăm din ce în ce mai bine:

– Starea de oboseală și cea de odihnă;

– Starea de foame și cea de sațietate;

– Starea de nervozitate și cea de calm

– Modul personal de reacție față de situațiile frustrante

– Modul de reacție la stimulările neuronale multiple (obișnuința copilului de a gestiona eficient din ce în ce mai multe sarcini )

Așadar, în aceste condiții, rolul cel mai important revine educației. Toate situațiile de mai sus pot fi controlate și gestionate prin învățare. Foarte multe persoane își justifică lipsa răbdării prin enunțuri de genul: ”Am fost nemâncat și mi-am pierdut răbdarea”, ”Eram foarte nervos și nu am mai avut răbdare să…”, ”Am avut prea multe de făcut și mi-am pierdut răbdarea”.

A apărea una sau alta din situațiile de mai sus, nu este o scuză pentru a ne pierde răbdarea. Înseamnă doar că cineva nu a avut răbdare cu noi. Esențial în aceste situații este rolul reglator al afectivității. Prin relația bazală de atașament pozitivă, copilul își reglează frustrările. Astfel copilul învață că poate avea unele nevoi dar prin așteptare, la început cu părintele iar apoi singur, le va putea satisface.

Când dorințele sunt satisfăcute imediat. Instinctiv, alegem să ne satisfacem nevoile cât mai rapid. Nevoia de a fi simplu, ușor, plăcut și confortabil este la fel de veche precum specia noastră. Cu cât evoluăm mai mult, cu atât mai mult se presupune că ar trebui să avem răbdare. Din acest motiv persoanele care nu dispun de răbdare sunt considerate ca fiind oarecum lipsite de educație. Satisfăcând imediat dorințele copilului, nu îi vom da voie să-și clădească răbdarea și autodisciplina, lucruri care îi vor fi vitale în condițiile vieții actuale. La început nevoile vitale ale bebelușului sunt satisfăcute imediat de către părinți iar acest lucru este foarte bun. Dar pe măsură ce nevoile nu mai sunt vitale, acestea pot fi puțin câte puțin amânate iar satisfacerea lor educată. În viața de adult persoana va încerca constant să-și satisfacă toate nevoile cât mai mult și cât mai repede. Dacă nu se va întâmpla așa, atunci va experimenta un nivel din ce în ce mai crescut de frustrare.

Când considerăm că suntem singurii care au dreptate. Atunci când cineva poartă o discuție cu un interlocutor și consideră că propria sa opinie este singura reală și adevărată, descoperă că ridică tonul vocii, devine iritat și își pierde astfel răbdarea. Să nu uităm că realitatea are diverse forme. Atunci când mergeți cu mașina, fiecare călător va vedea realitatea așa cum apare ea pe geamul său. Nu înseamnă că unul are mai multă dreptate iar altul mai puțină. Pur și simplu fiecare vede lucrurile în mod diferit. Este foarte dificil să ne păstrăm răbdarea în astfel de situații, dacă nu am fost educați de mici în acest sens iar cei de dinaintea noastră nu au conștientizat importanța unui astfel de demers.

Când ceea ce ne dorim necesită un proces mai îndelungat și anumiți pași. Tot ceea ce oamenii realizează constructiv și pozitiv, necesită efort. Nu luăm în posesie nimic fără efort, fie că vorbim despre elemente materiale sau simbolice, informații. Totul se construiește prin timp dedicat și efort. Dacă o persoană dobândește ceva mult prea repede, sunt șanse foarte mari ca acea persoană, mai devreme sau mai târziu să dezvolte simptome de alienare. La fel și o persoană care nu a primit nimic va fi perturbată. Aceasta va fi extrem de nemulțumită și furioasă la cel mai mic semn că lucrurile nu ies așa cum crede ea că ar trebui să se întâmple.

Satisfacerea sau nesatisfacerea nevoilor fiziologice sau materiale nu este deloc același lucru cu educarea satisfacerii acestora. Atunci când copilul primește prea repede ceva, din teama de a nu-l frustra sau nu primește deloc pentru că nu este de unde sau pentru a nu fi răsfățat, nu va învăța nimic dacă cineva nu îi explică și nu îl ajută să înțeleagă finalul unor acțiuni, pașii care trebuie parcurși.

Faptul că există reguli și principii, despre a căror existență și utilitate copilul învață, va ajuta ulterior la clădirea calității răbdării și implicit a caracterului. Dacă aceste principii și reguli nu sunt prelucrate și implementate, copilul devine mai mult instinctiv și impulsiv, căutând emoția imediată și satisfacerea acesteia. Acțiuni precum consumul de alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, căutarea socializării excesive, mâncatul compulsiv, cumpărăturile excesive, lucrul peste măsură, sexul și senzualitatea excesivă, nevoia de atenție etc., sunt toate dovezi ale faptului că persoana nu a dispus de un proces corect al conștientizării existenței unui proces în orice situație.

Când am fost obișnuiți să gândim negativ sau să avem așteptări negative. Putem fi obișnuiți cu faptul că este important să facem anumite lucruri, să avem anumite priorități. Apoi să fim neliniștiți și agitați dacă nu ne atingem obiectivele. În aceste situații ne pierdem calmul și răbdarea. Atenția concentrată și distributivă vor avea de pierdut. Pe parcursul realizării sarcinilor sau obiectivelor pot apărea gânduri și așteptări negative cu privire la finalizarea cu succes a acestora.

Cu cât aceste gânduri și așteptări negative sunt mai puternice cu atât mai mult ne vom pierde răbdarea iar concentrarea și distributivitatea atenției vor avea din nou de suferit și astfel începem cu siguranță să comitem greșeli.

În acest fel, teama noastră că am putea greși, că nu am finaliza cu bine situația, că am eșua, se va confirma. Nu însemnă că dacă vom gândi pozitiv, cu certitudine vom finaliza cu succes sarcinile sau situațiile. Dar în acest context, cel puțin vom putea fi mai calmi, răbdători și împăcați iar asta ne va menține atenția, crescându-ne astfel șansele de a finaliza cu succes ceea ce avem de făcut.

Când credem că știm răspunsul sau cunoaștem deja rezultatul. Copilul începe să anticipeze rezultatul diverselor acțiuni. Încet poate identifica finalul unor situații. În aceste momente începe să își îndrepte atenția către alte puncte de interes. În mod normal elementele noi și necunoscute devin mai interesante și atractive.

Dacă în aceste situații părintele nu este prezent pentru a-l ajuta pe copil să descopere alte și noi modalități de a percepe și interpreta situația care a devenit cunoscută și poate chiar a devenit rutină, copilul nu își va mai dezvolta calmul și răbdarea abordării diverselor situații. A fi creativ pentru a găsi noi modalități de percepere, interpretare și rezolvare a situațiilor cu final așteptat, devine o conduită de bază în crearea și dezvoltarea răbdării.

Atunci când știm sau cunoaștem deja un film, finalul acestuia, ne putem concentra atenția asupra altor amănunte pe care filmul ni le oferă: actorii din rolurile secundare, decorurile, imaginea de ansamblu a filmului etc.

În acest fel, nu doar că putem descoperi o perspectivă cu totul nouă care să ne ajute la interpretarea realității dar ne vom educa și răbdarea. Dacă profesorul spune același lucru pe care l-am auzit de nenumărate ori, ne putem crea mintal propriul discurs pe tema respectivă folosind noi cuvinte și semnificații. Astfel conștientizăm existența a noi și noi perspective și din nou vom educa răbdarea

Când așteptările ne sunt infirmate. Ne dorim ca atunci când avem ceva de realizat, lucrurile să se întâmple întocmai. Dacă dorim să ajungem într-un anumit loc, călătoria să fie fără evenimente și fără întâmplări neplăcute. Din acest motiv dacă un alt șofer poposește mai mult la semafor, se deplasează mai încet decât ne-am dori noi sau chiar intră pe drum în fața noastră ne pierdem calmul și răbdarea.

Suntem atât de obișnuiți cu gândul că lucrurile ar trebui să se întâmple după un tipar care nu include evenimente perturbatoare, încât uităm faptul că lucrurile se vor întâmpla după propriul lor tipar și nu după cel pe care ni-l dorim noi. Iar ceea ce ne va ajuta cel mai mult va fi să învățăm adaptarea la situație și nu pierderea răbdării și calmului deoarece acestea nu ne vor ajuta.

Cel mult vom avea doar senzația de moment că ne vom descărca frustrarea dar agitația și neliniștea noastră nu vor face șoferul să iasă pe drum după trecerea noastră. Cert va fi faptul că ne vom strica călătoria și starea de bine. Lucrurile doar se întâmplă. Iar dacă se întâmplă așa, înseamnă că aceasta este realitatea iar noi trebuie să învățăm să ne adaptăm la ea și să o acceptăm așa cum a apărut, pentru că oricum nu o mai putem schimba.

Când fugim de ceva sau evităm ceva. Cu cât sunt mai multe situațiile care nu ne fac plăcere și pe care dorim să le evităm, cu atât devenim mai nerăbdători și mai agitați. Răbdarea și calmul vor avea de suferit. Când ne este teamă sau suntem neliniștiți în cazul unei ieșiri în oraș și în mod conștient evităm, amânăm sau grăbim acea ieșire, este important să conștientizăm ce anume din acel context ne deranjează.

Analizăm motivul și ne confruntăm cu acesta. Doar așa vom depăși acel blocaj și în acest fel ne vom putea redobândi calmul și răbdarea. Acea situație nu ne va mai tensiona. Este foarte important să ne concentrăm atenția asupra situației respective și să identificăm ce anume ne deranjează, confruntându-ne cu stimulul respectiv și nu încercând să îl evităm, amânăm sau să-i grăbim desfășurarea. Descoperim că putem fi mai liniștiți iar situațiile respective au putut fi depășite și le putem face față cu succes.