MAI DEGRABA NE VEDEM MAI APROAPE DE ÎNGERI DECÂT DE PRIMATELE SUPERIOARE DIN CARE NE TRAGEM DE FAPT. Cu toții avem o imagine despre sine care este mai măgulitoare decât adevarul: ne vedem generoși, altruiști, cinstiți, buni, inteligenți într-o măsură mult mai mare decât suntem cu adevarat. Ne este foarte dificil sa fim cinstiți cu noi înșine în legătură cu imaginea proprie și propriile limite. Simțim o nevoie (de multe ori patologică! ) să ne idealizam. Aceasta nevoie de idealizare se extinde la legăturile noastre romantice. Atunci când ne îndragostim vedem de fapt propria noastră reflexie. Alegerea pe care o facem, dezvăluie ceva important și intim despre noi: Nu acceptăm că ne-am putea îndrăgosti de cineva de duzină, inferior, fără gusturi, pentru că acest lucru s-ar reflecta negativ asupra imaginii noastre. Astfel, cu cât ne este mai mult teamă să nu fim văzuți ca fiind inferiori, cu atât vom avea mai multe pretenții de la noi. Cu atât vom avea mai multe pretenții de la cei care dorim sa ne seducă. Să fie cât mai de calitate. Dacă celalalt este prețios și de calitate atunci și eu sunt mai aproape de ideal și, cel puțin pentru moment, îmi este anulat sentimentul și frică de inferioritate. Din acest motiv, cu cât suntem mai nesiguri pe noi, cu atât avem o nevoie mai mare de a ne asocia cu oameni prețioși sau lucruri prețioase. Cu cât stima de sine este mai scăzută, cu atât avem nevoie în jurul nostru de oameni pretiosi și lucruri prețioase. Aceasta modalitate de a ne vedea pe noi și seducția celuilalt, vine la pachet cu o mulțime de probleme. După ce aburii senzualității se destramă rămân problemele reale ale celor doi iar atunci conflictele devin omniprezente iar despărțirile se țin lanț. Relația nu durează mai mult de 1 an și jumătate, maxim doi ani.