Copilul are propria sa viață. El trebuie să trăiască propriile sale experiențe și provocări. Pentru a-i putea oferi copilului tău o viață reală și echilibrată și nu viața ta, cu frustrările și neajunsurile tale, este important să fii mai înainte atent la nevoile bazale ale copilului. Satisfacerea acestor nevoi îți va ajuta copilul să meargă pe drumul cel bun. Să beneficieze de o viață plăcută, armonioasă și echilibrată. Copilul va avea astfel propriile sale dorințe și experiențe. Partea cea mai bună și mai frumoasă este aceea că, în timp ce îl ajuți pe copil în acest fel, original și autentic, îți vei rezolva și tu problemele pe care le presupune personalitatea ta dificilă. Mai jos vom descrie 10 reguli care trebuie urmate pentru a putea oferi copilului un start echilibrat și detașat de elementele încorsetatoare ale unui parenting narcisic. 1. Acceptă-ți și iubește-ți copilul necondiționat. Indiferent de ceea ce face copilul tău, el nu face acel lucru pentru a te supăra pe tine sau pentru a-ți face greutăți. El face tot ceea ce face pentru a învăța, pentru a avea experiențe și pentru a se dezvolta. Vei fi alături de copilul tău indiferent de situație. Și atunci când are succes dar și atunci când nu are succes. Îl iubești indiferent de ceea ce se întâmplă. Îl accepți și îl respecți indiferent de ceea ce se întâmplă. Atunci când arăți copilului interes, atenție și dragoste doar atunci când copilul face ceea ce tu crezi că ar trebui să facă, îți abandonezi responsabilitatea principală ca părinte, aceea de a fi întotdeauna, necondiționat alături de copilul tău. Mesajul indirect către copilul tău ar trebui să fie: indiferent de ceea ce se întâmplă te voi iubi întotdeauna. 2. Oferă-i copilului siguranță și încredere. Siguranța faptului că părintele îi este alături și întotdeauna formează împreună o echipă, creează copilului sentimentul de liniște și echilibru intern. Atunci când îi sunt create sentimente precum frica, rușinea și vinovăția, copilul se va simți constant în derivă. Va fi anxios și neliniștit deoarece nu va ști dacă părintele este mulțumit de el și îl va accepta. 3. Oferă-i copilului empatie și pune-te mereu în locul lui. O regulă extrem de importantă în realizarea echilibrului ar fi următoarea: ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Astfel, dacă te gândești să îl cerți, să îl rușinezi, să îl învinovățești sau să îl bați deoarece nu a făcut așa cum i-ai cerut sau ți-ai dorit tu, să te gândești cum te-ai simți tu dacă altcineva ți-ar face ție așa. O altă regulă importantă în aceeași direcție ar fi următoarea: tratează-ți tu copilul așa cum ți-ar plăcea ca ceilalți să îl trateze. Dacă nu ți-ar fi deloc confortabil ca cineva să țipe sau să îți lovească copilul, atunci nu o face nici tu. 4. Vorbește mai puțin despre tine și întreabă-l mai mult pe copil despre el. În această situație, regula de 5 simplă, spune așa: într-o conversație de cinci minute cu copilul, tu vorbești un minut iar copilul patru. Ascultându-ți copilul și fiind atent la ceea ce simte, ceea ce trăiește, vei putea fi cu adevărat alături de el. Chiar dacă ești foarte tentat să îi vorbești despre tine, despre experiențele tale și cum ai învățat tu din ele, lasă-l pe el să-ți explice experiențele lui, să-ți vorbească despre ele. Ajutându-l pe el să descopere din propriile sale experiențe va fi mult mai util decât a-l obliga să-ți asculte învățăturile. Întreabă-l ce ar face, cum ar face în anumite situații. Întrebându-l îi dai voie să simtă. Va ști că este important ce simte și ce crede. 5. Fii tu însuți când vorbești despre tine și când acționezi. Dacă te pui mereu într-o lumină favorabilă, ca și cum tu nu ai greși sau nu ai putea greși vreodată, îi vei distorsiona total pe viitor imaginea despre oameni și despre lume. Copilul învață din greșeli. Este modul normal și firesc de a învăța. Doar așa copilul poate avea inițiativă și creativitate. Arătându-i că și tu poți greși, că și tu poți avea erori, va învăța că nu poate controla totul în viață. Va învăța că nu este perfect și nici nu așteaptă de la ceilalți să fie sau să devină perfecți. 6. Bănuiește-ți copilul de cele mai bune intenții. Prin ceea ce face, copilul nu îți dorește răul și nici nu vrea să te facă nefericit. El nici nu conștientizează toate consecințele faptelor sale. Poate face multe lucruri rele cu cele mai bune intenții. Așa cum o poți face și tu. Copilul dorește să facă anumite lucruri doar că încă nu are capacitatea de a conștientiza toate consecințele. Nu are legătură cu tine ci cu el și dorința lui de a face lucruri noi și de a experimenta. 7. Oferă-i încurajări și felicitări în ceea ce este important pentru el. Observă cu atenție care îi sunt interesele. Atunci când obține performanțe, chiar dacă sunt mici, încurajează-l și fii alături de el. Sprijină-l atunci când cade fără a încerca să-i netezești dinainte drumul. Arată-i că răbdarea și perseverența sunt căile către dezvoltare și performanță. Dacă îl critici și îl învinovățești va deveni înverșunat și nemulțumit de sine iar rezultatele obținute se vor datora unei stimulări negative. 8. Lasă copilul să ia singur decizii. Atunci când este posibil lasă copilul să decidă ce crede că este mai bine pentru el. Atunci când copilul participă la luarea deciziilor învață indirect cum să analizeze lucrurile. Simte că este o parte activă în viața sa și învață ceea ce poate controla și ceea ce nu poate controla în viața sa. Învață să accepte ceea ce nu poate controla. Simte că îi este acordată încredere și responsabilitate și astfel devine responsabil și sigur pe el și pe deciziile sale. 9. Manifestă flexibilitate. Renunță la rigiditate. Oricât de mult ai fi tentat să impui reguli fixe, norme și granițe clare, fii pregătit să faci concesii. Copilul va simți că poate fi creativ iar viața nu este o corvoadă. Excepțiile de la reguli te vor aduce mai aproape de copilul tău și îl vor face să aibă încredere în tine. În timp el va analiza lucrurile singur și va constata importanța regulilor dar va avea un părinte partener în viață și nu unul dominator, manipulator 10. Respectă-ți copilul ca personalitate unică. Atitudinea de respect pe care o vei acorda copilului tău, considerându-l egal cu tine și nu subalternul tău, va dezvolta un sentiment pozitiv al stimei de sine și încredere în forțele proprii. Discreditându-l, judecându-l și criticându-l constant, copilul va dezvolta un puternic sentiment de inferioritate, caracterizat prin nesiguranță și neîncredere în propria persoană. Îi va critica constant pe ceilalți și va dori să îi vadă inferiori. Copilul este unic și are propria sa personalitate care merită și trebuie să fie dezvoltată armonios și nu în conformitate cu frustrările părinților.