"Creierul nostru este foarte prost. El nu poate face diferența între real și imaginar." Acest aspect este atât îngerul cât și demonul nostru. Datorită acestui aspect ne putem vindeca de traume și putem accepta existența, învățând cum să-i dăm creierului perspectiva salvatoare. Mai exact, ce anume ii dăm voie creierului să vadă, să audă și să simtă. Din cauza acestui aspect putem și suferi foarte tare. Perspectiva pe care îi o furnizam creierului fiind una încărcată de imagini sau sunete, conținuturi negative. Atunci când ascultam fraze, pozitive sau negative, în care sunt incluse denumiri ale diferitelor părți din corp, resimțim în mod puternic diverse senzații în acele locuri. Atunci când vizualizam o imagine, o fotografie sau un film în care cineva cântă la chitara, neuronii noștri oglindă se activează. Tomografiile computerizate au atestat faptul că activitatea cerebrală devine aproape la fel de intensă precum a celui care realizează efectiv acea activitate. Acest mecanism de oglindire a fost demonstrat științific atât la nivelul acțiunilor (sport, muzică, sex ) cât și la nivelul emoțiilor. Trăim și resimțim ceea ce creierul nostru analizează. Iar el nu face diferența între real și imaginar. Conform acestui principiu putem spune ca: "Trăim și suntem ceea ce ne dăm voie să vedem și să auzim". Devii ceea ce vezi și auzi.