Atât recompensarea cât şi pedepsirea copilului cu ajutorul banilor nu este recomandată pentru că astfel el va înţelege că banii sunt un cadou, un scop în sine şi astfel va aborda un comportament duplicitar faţă de ceilalţi (părinţi, rude, prieteni ) doar pentru a-i obţine şi va pierde din vedere aspectul real al banilor, cel practic, ca mijloc de satisfacere a nevoilor şi dorinţelor. Acest aspect are repercursiuni majore în viaţa ulterioară a copilului devenit adult. Astfel, copilul obişnuit cu banii ca scop în sine (pedeapsă/recompensă ), va deveni un adult tensionat şi constant nemulţumit, al cărui singur scop existenţial va fi posesia. Această atitudine va duce doar la o mulţumire de moment, care aproape imediat va fi înlocuită din nou cu o stare de nemulţumire şi frustrare. În acest fel adultul va fi constant dominat de resentimente şi de iluzia faptului că doar posesia va fi cea care îl poate satisface şi nu va putea experimenta şi conştientiza alte modalităţi profunde de satisfacţie şi mulţumire precum sentimentele şi profunzimea relaţiilor interpersonale. În final, adultul va ajunge o persoană dominată de instincte, sexualitatea şi agresivitatea fiind, în direcţia sa existenţială, singurele aspecte care vor conta. Lupta exagerată, competiţia neloială, înşelătoria, trădarea şi minciuna nu-i vor fi străine, fiind mecanisme prin care va putea cuceri şi lua în în posesie. Va fi astfel privat de sentimentele de căldură, siguranţă, încredere şi linişte interioară oferite de o îmbrăţişare sau o mângâiere pe care ar fi trebuit să le primească la un moment în locul banilor.