Există o istorioară care evidențiază aspecte profunde ale vieții psihice ale omului și propune un argument metaforic pentru „doza de nebunie" nelipsită într-o relație de iubire. "Se spune că demult s-au reunit într-un loc al planetei toate sentimentele și toate calitățile umane…
După al treilea căscat al Plictiselii, Nebunia veni cu o propunere: „Jucăm de-a v-ați ascunselea?". Intriga ridică o sprânceană, intrigată, și Curiozitatea, fără să poată să se mai abțină, întrebă: „De-a v-ati ascunselea? Și cum se joacă?".
„Este un joc în care eu închid ochii și încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeți și, când termin de numărat, primul pe care îl voi găsi îmi va lua locul pentru a continua jocul", explică Nebunia.
Entuziasmul începu să danseze, urmat imediat de Euforie. Fericirea făcu atât de multe sărituri încât sfârși prin a convinge Dubiul și chiar Apatia, care nu era interesată niciodată de nimic. Totuși, nu toți vrură să participe. De fapt, Adevărul preferă să nu se ascundă. De ce să te deranjezi? Tot o să fii găsit la urma urmelor.
Mândria spuse că e un joc prostesc, chiar dacă, de fapt, ceea ce o deranja nu era jocul în sine, ci că nu fusese idea sa. Și, ca de obicei, Lașitatea preferă să nu riște.
„Unu, doi, trei …", începu Nebunia să numere. Prima emoție care s-a ascuns a fost Lenea, care ca de obicei se rostogoli după primele pietre de pe stradă. Credința urcă sus în cer și Invidia se ascunse în spatele umbrei Succesului, care cu propriile puteri reușise să urce în vârful celui mai înalt copac.
Generozitatea avu dificultăți în a se ascunde deoarece orice loc pe care îl găsea i se părea perfect pentru unul din prietenii săi: un lac cristalin este făcut exact pentru Frumusețe; scorbura unui copac este ideală pentru Timiditate; zborul unui fluture este cel mai bun loc pentru Senzualitate; o adiere de vânt este perfectă pentru Libertate. Astfel, Generozitatea sfârși prin a se ascunde în spatele unei mici raze de soare.
În schimb, Egoismul găsi îndată un loc excelent, aerisit și comod, dar doar pentru el. Minciuna se ascunse pe fundul oceanului (minciună, în realitate se ascunse în spatele curcubeului ) . Iar Pasiunea și Dorința se furișară în interiorul unui vulcan. În ceea ce privește Uitarea…nu ne amintim unde se ascunse…dar, oricum, nu are importanță.
În timp ce Nebunia număra, Iubirea încă nu găsise un loc unde să se ascundă deoarece toate locurile cele mai bune erau ocupate, până observă o tufă de trandafiri și, bucuroasă, decise să se ascundă între florile sale.
„…și un milion!", sfârși Nebunia și începu să caute. Prima care ieși fu Lenea, care se afla doar la trei pași de piatră. După aceea auzi Credința care discuta cu Dumnezeu despre teologie și simți vibrând Pasiunea și Dorința în interiorul vulcanului.
Din greșeală, găsi Invidia și, evident, astfel își dădu seama unde se ascundea Succesul. Egoismul nici măcar nu trebui să-l caute deoarece ieși în fugă din ascunzătoarea sa, care se dovedi a fi un cuib de vipere.
După ce a umblat mult încolo și încoace, Nebuniei i se făcu sete și, când se apropie de lac, văzu Frumusețea. Cu Dubiul se dovedi a fi chiar mai ușor deoarece îl găsi șezând pe o stâncă, nedumerit de latura după care să se ascundă. Astfel, ușor ușor, îi găsi pe toți… Găsi Talentul în iarba proaspătă și Teama într-o peșteră întunecată; Minciuna în spatele curcubeului (minciună, era de fapt pe fundul oceanului ) și reuși chiar să găsească și Uitarea, care oricum uitase că se juca de-a v-ati ascunselea.
Totuși, Iubirea nu se afla în nici un loc. Nebunia căută în toți copacii, în toate colțurile planetei, pe vârfurile munților… Și, când să se dea bătută, văzu o tufă de trandafiri și florile sale.
Luă un băț și începu să mute tulpinile când, pe neașteptate, auzi un urlet de durere: spinii rănise ochii Iubirii. Nebunia nu știa ce să facă pentru a fi iertată: plânse, imploră, ceruse scuze și promise chiar să devină însoțitoarea Iubirii oarbe.
De atunci, de la primul joc de-a v-ati ascunselea de pe pământ…
Iubirea e oarbă și Nebunia o însoțește mereu. ""
Se spune că inima este o casă de nebuni și că este întotdeauna loc pentru un dram de nebunie în plus. Deoarece, pentru iubire suntem în stare să facem orice, să ne riscăm viața în fața unei prăpastii și chiar să încătușăm însăși libertatea.
Iubirea este nebunie dintr-o eroare de calcul, deoarece nu se poate alege și deoarece câștigă mereu toate jocurile, chiar dacă uneori iese plină de spini. Deoarece, după cum spunea dramaturgul Calderon de la Barca, „când iubirea nu este nebunie, nu este iubire".