Unul dintre principiile fundamentale ale Programării Neuro-Lingvistice, "Harta nu este teritoriul" provine din lucrarea filosofului Alfred Korzybski "Science and Sanity", publicată în anul 1933. Acest principiu a mai apărut de-a lungul timpului și sub alte forme, ca de exemplu la Allan Wilson Watts, "The menu is not the meal (meniul nu este mâncarea )" și alte variante prin intermediul altor autori.

Alfred Korzybski, fondatorul Semanticii Generale, consideră că limbajul are o serie de limitări deoarece el operează cu omisiuni, distorsiuni şi generalizări. Limbajul nu poate descrie în totalitate experienţa trăită de persoana respectivă, fiind dependent de sensul pe care un individ îl dă obiectului sau experienţei respective. Acest sens este de cele mai multe ori diferit de sensul pe care îl dă altă persoana aceluiaşi obiect sau aceleiaşi experienţe. Aceste limitări duc deseori la interpretări greşite ale mesajelor transmise de la o persoana la alta, generând astfel conflicte în comunicare.

În spiritul acestui principiu, într-una din zilele când Alfred Korzybski ținea o prelegere studenților, a scos dintr-o dată un pachet de biscuiți și a început să mănânce. Le-a oferit și studenților din prima bancă ... Unii dintre ei au luat … Alfred i-a întrebat pe aceștia: - Buni biscuiții? Studenții au dat afirmativ din cap. La un moment dat Alfred a lăsat să se vadă eticheta de pe pachetul de biscuiți, iar pe pachet apărea o imagine mare cu un câine și cu textul: "biscuiți pentru câini". Studenții s-au uitat șocați la pachet, unii dintre ei chiar repezindu-se la baie. - Vedeți, le-a zis Alfred, deja am demonstrat că acești oamenii nu mănâncă mâncare ci mănâncă cuvinte!

Cu cât devenim mai constienți de faptul că "Harta nu este teritoriul", adică persoana nu este totuna cu comportamentul ei și că experiența nu este același lucru cu cuvintele care o descriu, devenim observatori ai lumii în complexitatea ei și putem astfel identifica mai multe oportunități, mai multe resurse, mai multe soluții. Această postură ne permite să devenim deci mai flexibili, iar fiind mai flexibili împlinim astfel un alt principiu extrem de important al NLP-ului și anume: "Persoana cea mai flexibilă din sistem, controlează întreg sistemul (exercită cea mai mare influență asupra acestuia )", principiu ce corespunde cu prima lege a ciberneticii: „unitatea cu cele mai multe schimbări comportamentale controlează sistemul".