Am citit intr-o publicatie recenta ca Andreea Marin consulta un psiholog pentru orice pas important din viata si mai ales atunci cand vine vorba de fetita ei. O decizie inteleapta. In tarile occidentale oamenii au psihologul/psihoterapeutul lor personal, asa cum au medicul sau avocatul lor. Aceasta nu inseamna ca au probleme psihice. Din contra, as putea spune. De cele mai multe ori sunt persoane fericite si echilibrate, care pot delimita munca de viata de familie, bucurandu-se de amandoua in aceeasi masura. A merge la psiholog, acolo, este un demers preventiv. Merg la psiholog pentru a nu ajunge sa aiba nevoie de interventie psihoterapeutica sau psihiatrica. O putem numi psihopreventie. Intotdeauna e util sa poti vorbi despre tine insuti in fata cuiva care te asculta fara sa te judece, fara sa te eticheteze, fara sa-ti dea sfaturi, fara sa ajunga apoi sa te ocoleasca sau fara sa te temi ca problemele tale vor ajunge la urechile tuturor. Psihopreventia este un act de responsabilitate fata de tine, fata de familia ta si de comunitate.
De ce la psiholog si nu la prieteni, partener sau duhovnic? In primul rand, psihologul are pregatirea de specialitate necesara. O relatie de prietenie sau o relatie cu un partener trebuie intretinuta. De regula acestea sunt subminate atunci cand unul dntre membri se confeseaza celuilalt in mod constant sau solicita mereu sfaturi. Imaginea sa are de suferit si relatia devine una obositoare. Duhovnicul, pe de alta parte, te judeca prin prisma credintei pe care o reprezinta. Niciodata nu va putea privi echidistant toate lucrurile pe care i le spui. Iti va da canoane prin care sa-ti «rascumperi» greselile, dar nu te va ajuta sa intelegi ce rost au ele in economia psihicului tau - si de ce, la momentul respectiv, au fost cea mai buna solutie pe care ai avut-o la dispozitie.
In Romania, cultura psihologica se afla inca in epoca ei de piatra. Oamenii ajung la psiholog atunci cand nu mai au incotro. Si nu toti, doar cei avizati de nocivitatea consumului de medicamente. Desigur, e mai simplu sa iei o pilula si sa astepti sa-si faca efectul. Dar aceasta nu iti va rezolva problema, ci doar «o va ascunde sub covor». Cand ai un abces dentar, antibioticul iti vindeca doar infectia, nu si cauza ei. Insa cel care alege drumul mai anevoios dar mai responsabil al psihoterapiei, trebuie sa stie ca o problema careia i-au trebuit ani de zile sa se instaleze si sa se manifeste nu se va rezolva in cateva sedinte. Problemele psihice au inmagazinate in ele multa energie. In momentul in care «deschizi cutia Pandorei» si incepi sa cunosti ceea ce se afla in spatele lor, vei elibera acea energie. Nimeni nu este perfect. A merge la psihoterapie nu inseamna ca vei deveni dintr-odata altfel, mai bun, mai calm, mai sigur pe sine. Inseamna ca vei reusi sa accepti ceea ce nu-ti place la tine, sa nu mai ascunzi sub covor, vei reusi sa fii tu insuti, chiard aca celor din jur nu le place noul chip pe care il arati. Si de abia atunci, dupa acceptare, poate veni schimbarea. De abia atunci cand intelegi ca lumea nu se invarte in jurul tau, ca si ceilalti au emotii, sentimente, aspiratii, cand alegi in mod constient si iti asumi propriul comportament, de abia atunci poti spune ca a aparut schimbarea. Dar schimbarea nu este un termen abstract, ci alegerea ta constienta de a te comporta intr-un anumit fel in momentul X, fara a te simti frustrat. Aceasta schimbare va fi una durabila si continua, caci odata mecanismul pornit, cunoscandu-te ma bine, vei putea sesiza mult mai usor capcanele si iti va fi mult mai simplu sa te redresezi.
Asadar, cine se teme de psiholog? Cand spunem «minte sanatoasa in corp sanatos», ne gandim numai la a doua parte a dictonului, la exersarea fizicului. Presupunem ca inteligenta inseamna «minte sanatoasa». Dar si pentru mintea sanatoasa este nevoie de exercitiu si preventie, la fel ca pentru trup. Nu este suficient sa ai un corp frumos si sanatos, trebuie sa stii si sa te te simti bine in pielea ta.