Recunoștința este o virtute apreciată atât de toate religiile lumii, cât și de înțelepciunea populară. Multe proverbe, în toate limbile, vorbesc despre valoarea și profunda ei importanță. Și totuși, dincolo de dimensiunea spirituală, oamenii îi subestimează în general beneficiile pentru viața de zi cu zi.

Ea poate fi definită ca o emoție spontană sau ca o atitudine, un răspuns la o interacțiune pozitivă cu ceilalți. Are, așadar, o componentă profund interpersonală, presupunând recunoașterea binelui. La bază are capacitatea de a empatiza cu ceilalți. De aceea e considerată o strategie psihologică adaptativă la circumstanțele vieții, deoarece vorbește despre importanța schimbului și a reciprocității în viața socială. Nu degeaba inteligența emoțională este asociată în multe studii cu exprimarea recunoștinței și cu starea de bine. Există o legătură puternică între recunoștință și aprecierea a ceea ce este important pentru tine ca persoană.

Ca emoție spontană, ea presupune senzația de mirare: a vedea realitatea aproape cu ochii unui copil, ca și cum atunci ai descoperi-o pentru prima oară. Însă poate fi, în ipostaza ei de atitudine, și un exercițiu conștient de disciplinare a spiritului, prin alegerea asumată de a exprima aprecierea.

Printre beneficiile ei se numără: întărirea relațiilor sociale, creșterea optimismului și a emoțiilor pozitive, reducerea frecvenței și a duratei episoadelor depresive, chiar creșterea speranței de viață. Este un indicator pozitiv al satisfacției legate de starea de bine și un bun mecanism de a face față situațiilor negative. De asemenea, este și un antidot împotriva egoismului, al invidiei, resentimentelor și regretelor. Prin faptul că ne ajută să apreciem valoarea, recunoștința crește gradul de plăcere percepută, emoțiile pozitive persistând astfel mai mult timp.

Se vorbește, în literatura de specialitate, despre un paradox al recunoștinței, și anume: cu cât suntem mai recunoscători, cu atât mai multe motive de recunoștință vom avea. Căci lucrurile asupra cărora ne îndreptăm atenția devin experiențele noastre, ceea ce ne definește și ne filtrează imaginea despre lume și ceilalți. De aceea, se pare că anumite categorii de oameni, precum narcisiștii și psihopații, au mari dificultăți în a resimți recunoștința: ei se simt îndreptățiți să primească tot ce e mai bun, au sentimentul că li se cuvine totul sau le vine foarte greu să empatizeze cu alte persoane.

Care este cel mai bun mod de a primi recunoștință? Simplu: să o oferi tu primul. Cum o poți exersa în relațiile cu ceilalți? În multe feluri: în primul rând, gândindu-te și conștientizând lucrurile bune și pozitive pe care le ai de învățat de la ceilalți. A le spune mai des oamenilor dragi ce apreciezi la ei și la acțiunile lor, a scrie scrisori de recunoștință sau a le oferi mici cadouri simbolice sunt doar câteva dintre acțiunile pe care le poți face în această direcție.

Dar până să ajungi la ceilalți, începe cu tine: fă o listă cu motivele pentru care ești tu recunoscător. Multe studii de psihologie pozitivă, o ramură mai nouă a psihologiei care studiază emoțiile pozitive, vorbesc despre beneficiile pe care un jurnal al recunoștinței le poate avea asupra stării tale psihice: scrie într-un caiet în fiecare zi, timp de trei săptămâni, trei lucruri mici pentru care ești recunoscător zilei respective. De asemenea, un alt exercițiu interesant este acela de a-ți aminti un moment sau episod greu al vieții tale și de a-l restructura mental sau în scris: gândește-te cum erai atunci și cum îți e acum, cum ai reușit să îl depășești, și, mai ales, ce ai învățat din acea perioadă, în ce fel ai putut transforma acel obstacol într-o oportunitate și felul în care te-a ghidat acea experiență către omul care ești astăzi.

Fii recunoscător și pentru ceea ce poți da, nu doar pentru ceea ce poți primi. Propune-ți să îi spui zilnic cuiva ceva pozitiv sau să faci cel puțin un compliment. Încearcă să nu critici, bârfești sau să te plângi timp de o săptămână. Implică-te într-o cauză în care crezi. Atât starea ta de bine, cât și relațiile sociale vor avea de câștigat. Fă-o ca pe un experiment, timp de cel puțin o lună. Și spune-mi apoi cum ți s-a părut.

Dacă cele scrise mai sus te-au făcut curios și vrei să afli pe cont propriu mai multe despre recunoștință, te invit să cauți studiile și cărțile lui Robert Emmons, în special Thanks și Words of gratitude. În plus, recomand cartea lui Oliver Sacks - Gratitude. De asemenea, poți accesa linkul de mai jos pentru a urmări în câteva scurte, dar foarte simpatice filmulețe motivaționale, ce înseamnă recunoștința, care îi sunt beneficiile și importanța: http://gratituderevealed.com/gallery-gratitude/.

Pentru orice alte referințe bibliografice în ceea ce privește acest subiect, îmi poți scrie oricând pe mail. Ba chiar ți-aș rămâne recunoscătoare să o faci.