Tema iubirii este foarte delicata. Este iubirea neconditionata posibila in relatiile romantice? Am învăţat cum să iubesc în copilarie? Ce rol au parintii si modelele lor in dezvoltarea vietii emotionale a adultului?
Copiii deveniti adulţi ai caror parinti au fost narcisisti au învăţat o noţiune distorsionată despre ceea ce este dragostea. Ii putem spun "moştenirea iubirii distorsionate." Ei au învăţat că dragostea este fie despre "ce pot face pentru tine" sau "ce poţi face pentru mine." Mulţi adulţi crescuţi de părinţi narcisisti aleg parteneri de dragoste bazandu-se pe acest sens distorsionat, stabilind relaţii dependente sau codependente ... sau nici o relaţie, nefiind multumiti aproape niciodata. Dependenţa este o înclinatie nesănătoasa, pe de altă parte, în timp ce co-dependenţa este de a lua in grijă pe celălalt, ducand pana la excluderea de a avea grija de sine.
Această noţiune distorsionată de dragoste într-o familie narcisista vine de la lipsa de ierarhie sănătoasa în legătura părinte-copil. Într-o familie normală, există o ierarhie clară în cazul în care părinţii sunt în partea de sus şi in care acestia se ocupă de copii. Acesta este rolul lor, de a ghida direct, de a învaţa şi hrăni copilul. Într-o familie narcisista, părintele narcisist este la mijloc şi restul familiei orbitează în jurul lui, sau confundă conexiunile normale.
Copiii sunt adesea pusi în rolul de a avea grija sa-si satisfaca parintii prin tot ce fac, sau de a se misca tiptil în jurul lor, astfel încât să nu-i supere. Nevoile emotionale ale copiilor nu sunt respectate. Acest aspect este comun atunci pentru copiii adulţi ai părinţilor narcisisti încearca să umple gol emoţional cu relatiile de dragoste nepotrivite. Este ca şi cum selectorul lor de relaţii este defect. Acest lucru este tot ce ştia. De multe ori relaţia de dragoste devine o reconstituire a relaţiei cu părintele narcisist şi poate duce la un ciclu de relaţii care se termină cu dezamăgire, din nou şi din nou, iar copilul adult nu poate renunta, incercand tot timpul sa-si dovedeasca faptul ca este mai bun decat parintele de acelasi sex si poate repara, sau cel putin la fel de bun, traind intr-o stare de autoamagire, lupta si deceptie continua. Psihologii se referă la acest ciclu ca la o constrangere sau autoconstrângere repetitiva.
Avem tendinţa de a alege relaţiile în mare parte pe un nivel inconstient şi suntem atrasi de persoane familiare, cu care putem juca rolul nostru din copilărie, sau il putem repara. În cazul în care relatia neterminata din trecut nu este eliberata, este frecventa experimentarea constrângerii repetitive. Cu toţii avem o voce intuitiva, un sentiment profund de inteligenta care strigă semnele de avertizare sau steagurile roşii, dar ea este adesea însoţită de un mod special de "surzenie." În căutarea disperată de dragoste care nu exista în copilărie, este uşor de ignorat steagurile fluturând în speranţa de a avea nevoi semnificative îndeplinite.
Relaţii sănătoase se bazează pe interdependenţă, în cazul în care ambii parteneri funcţionează mai ales ca adulţi independenţi. Acest lucru nu este nici dependentă, nici co-dependenta, dar putem fi iubiti ca persoană pentru ceea ce suntem, mai degrabă decât pentru ceea ce fac pentru tine. Trebuie să fim toţi conştienţi de propriile noastre nevoi nesatisfăcute şi să încercam să le îndeplinim. Recuperarea dintr-o copilărie cu un părinte narcisist înseamnă a lucra la construirea propriul sentiment solid de sine şi de învăţare, de autovalorizare pentru a renunta la rolul de părinte al partenerului în cadrul cuplului si a deveni un adult cu nevoi afective implinite.
Ca sa intelegem ce este dragostea şi cum să depăşim moştenirea iubirii distorsionate, este o sarcină importantă de recuperare pentru copiii adulţi ai părinţilor narcisisti.
Acesta poate fi intelept să înţeleagă că dragostea necondiţionată poate exista numai în iubirea lui Dumnezeu pentru noi şi dragostea unui părinte pentru un copil şi nu este probabil să existe în legătură romantică. Odată acceptată, ne face să reevaluam relatiile noastre de dragoste şi nu numai sa corectam greşelile, dar si sa învăţam şi sa creştem împreună intr-o relatie sanatoasa.
Puteti evalua angajamentelor voastre de dragoste daca va întrebaţi "ce este acest lucru numit dragoste?" ... Aici sunt câteva sfaturi:
• Intreaba-te cum te simţi în prezenţa acestei persoane?
• Poate această persoană sa scoata tot ce ai mai bun din tine?
• Există reciprocitate în relaţie?
• Este relaţia plină de bunătate, compasiune şi empatie?
• Poate relatia sa adăuge calitate la viaţa ta sufletească?
• Poti oferi şi primi din suflet?
• Apar frecvent tensiuni si insatisfactii?
Amintiţi-vă că antiteza la narcisism este empatia. Fă-ti o zi caldă cu cel drag prin exprimarea empatiei pentru sentimentele tale si ale lui. Acest lucru este cel mai mare dar pe care ni-l putem oferi reciproc.
Daca nu stiti in ce relatie va aflati, de ce apar disfunctionalitati, care este cea mai potrivita relatie pentru voi, sau cum sa dezvoltati o relatie de dragoste sanatoasa, cu persoana potrivita, puteti apela cu incredere la psihoterapeutul de cuplu.