Observatiile copilului Copiii sunt experti in observarea adultilor dar fac multe greseli in interpretarea a ceea ce observa. Adeseori trag concluzii eronate si aleg moduri gresite prin care sa simta ca apartin. Copilul este atent la tot ceea ce misca in jurul sau. El trage propriile sale concluzii despre ceea ce vede, si este in cautarea unei linii ghid pentru comportamentul sau. El petrece cea mai mare parte a primilor ani experimentand si invatand cum sa-si controleze corpul. El invata cum sa-si miste mainile si picioarele in co-ordonare astfel incat sa-si schimbe pozitia si sa apuce ceea ce doreste. El invata cum sa-si faca corpul sa functioneze dupa cum doreste. El invata sa vada si sa interpreteze ceea ce vede ; sa auda, sa simta, sa miroase, sa guste si sa mestece. Pe masura ce trece timpul, el invata cum sa-si foloseasca inteligenta si cum sa indeplineasca sarcinile cu care se confrunta. Prin toate aceste realizari el invata de fapt cum sa faca fata mediului sau. El descopera abilitati si deficiente. Daca se va intampina cu dificultati sau cu handicap, copilul se va da batut sau va compensa. Uneori copilul poate isi creaza o abilitate speciala atunci cand se confrunta cu o slabiciune (proces denumit supracompensare ). Relatiile intre parinti stabilesc un pattern pentru toate relatiile din familie. Daca parintii sunt calzi, prietenosi, si cooperanti, aceeasi relatie este posibil sa se nasca si intre parinti si copii si intre copii. Cooperarea poate deveni un standard al familiei. Daca parintii sunt ostili si concureaza unul impotriva celuilalt pentru dominare, acelasi pattern se stabileste si intre copiii aceleiasi familii. Daca tatal este dominant si ferm in timp ce mama este blanda si docila, « idealul masculin» poate deveni paternul principal, in particular pentru copii. Astazi cu egalitatea intre sexe, fetele deasemeni se pot decide sa urmeze linia « masculina ». Relatiile dintre parinti ofera copilului o linie directoare despre cum va decide sa-si dezvolte propriile roluri individuale. Daca mama este figura dominanta, copilul poate va incerca sa castige o proeminenta asemanatoare prin imitarea sa. Competitia intre parinti poate face competitia sa devina standard al familiei. Ceea ce au copiii din famalie in comun este expresia atmosferei familiale stabilita de parinti. Copiii nu sunt asemanatori ci din potriva chiar diferiti. 1. Incurajati copilul 2. Evitati pedeapsa si recompensa (Esecul folosirii pedeapsei si al recompensei ca metoda de educare ) 3. Uilizati consecinta logica si naturala 4. Fiti fermi fara a domina 5. Respectati copilul 6. Induceti respectul pentru ordine 7. Induceti respectul pentru drepturile celorlalti 8. Eliminati critica si minimalizati greselile 9. Mentineti rutina 10. Oferiti-va timp pentru antrenament (educare ) 11. Castigati cooperarea 12. Evitati sa dati atentie exagerata evenimentelor 13. Faceti un pas lateral (inapoi ) in lupta pentru putere (evitati confruntarile de putere ) 14. Retrageti-va din conflict 15. Actionati ! Tineti-va gura inchisa. 16. « Nu alungati muste » (exasperati de comportamentele deranjante inclinam adeseori sa incheiem conflictul cu comenzi de genul,, nu fa asta,, opreste-te,, nu, nu,, grabeste-te,, fii cuminte,, fii linistit,, ) 17. Aveti curajul de a refuza, de a spune,, nu,, 18. Evitati primul impuls - faceti ceea ce este mai putin asteptat sa faceti. 19. Stapaniti-va supra- protectia 20. Stimulati independenta.,, Sa nu faci niciodata ceva pentru copilul tau din ceea ce poate face singur,, . 21. Stati deoparte in timpul certurilor dintre copii 22. Nu va lasati condusi de frica 23. Vedeti-va de treburile dvs (sunt multe situatii in care nu trebuie sa interveniti ) 24. Evitati capcanele milei 25. Cereti de la copii actiuni rezonabile ce presupun rezolvare pe o perioada mai mare de timp si nu,, acum si aici". 26. Tineti-va de cuvant- fiti consisitenti 27. Puneti-i pe toti in aceeasi barca, consideratii egali intre ei si priviti-i ca egali! 28. Ascultati! 29. Tineti cont de tonul vocii dvs 30. Luati-o mai incet, sau incetul cu incetul! 31. Nu incurajati,, obiceiuri proaste,, 32. Distrati-va impreuna 33. Vorbiti cu ei, nu lor ! 34. Infiintati un consiliu de familie Incurajati copilul Incurajarea este mult mai importanta decat orice aspect al cresterii si educarii copilului. Este atat de importanta incat lipsa ei poate fi considerata cauza principala a comportamentului deviant (cand copilul se comporta urat! ). UN COPIL NEASCULTATOR ESTE UN COPIL DESCURAJAT. Fiecare copil are nevoie de incurajare continua asa cum o planta are nevoie de apa. El nu poate creste, nu se poate dezvolta si nu poate castiga sentimentul ca apartine fara sa fie incurajat. Ce lucru extraordinar este cand copilul nostru are curaj! Daca noi adultii am fi plasati intr-o lume de giganti, am reusi sa ne descurcam la fel de bine cum incerca sa se descurce acesta? Copiii raspund provocarilor vietii cu o mare dorinta de a reusi, de a-si perfectiona abilitatile si de a-si depasi sentimentul de inadecvare si de micime in fata adultilor. Doresc atat de mult sa apartina familiei! Dar, in incercarea lor de a castiga recunoasterea si de a-si gasi un loc in familie, copilul se intampina cu descurajarea continua. Metodele de educare duc de multe ori la descurajarea lor. Intr-o suta de feluri pe zi, prin tonul vocii si prin actiunile noastre ii indicam copilului ca este inadecvat, nepriceput, si inferior in general. Si cu toate acestea el continua sa doreasca sa apartina si sa aiba un loc in familie, in lume. Jumatate din job-ul de a incuraja consta in a evita descurajarea atat prin umilinte cat si prin supraprotectie. Orice actiune care sustine lipsa increderii in sine este descurajare. Cealalta jumatare a job-ului consta in incurajare. Ori de cate ori sustinem copilul in a-si stabili un self increzator si curajos, oferim incurajare. De aceea trebuie sa observam care sunt rezultatele educarii noastre si in mod repetat sa ne intrebam:,, Cum afecteaza conceptul de sine al copilului meu, aceasta metoda de educare pe care o folosesc?,, Comportamentul copilului ne ofera o idee despre stima sa de sine. Cel care se indoieste de propriile sale abilitati si in propriile sale valori va demonstra acesta prin deficiente. El nu mai crede ca apartine lumii prin utilitate, participare si contributie. In descurajarea sa, el este intors mai mult spre inutilitate si spre comportamente provocatoare. Convins fiind ca este inadecvat si ca nu poate contribui, este determinat ca macar sa fie observat, intr-un fel sau altul. A fi chelfanit este mai bine decat sa fii ignorat. Si exista cateva avantaje in a fi vazut ca fiind,, un copil rau,, ! Un astfel de copil va deveni convins ca nu exista speranta de a castiga un loc prin comporamente cooperante. Dragostea parinteasca este cel mai bine demonstrata prin incurajarea continua spre independenta. Trebuie sa incepem inca de la nastere si sa mentinem ritmul pe tot parcursul copilariei. Copilul nostru are nevoie de curaj. Sa-l ajutam sa-l obtina si sa-l mentina.