Desi a fost invaluit multa vreme in mister si superstitie visul reprezinta o "experienta subiectiva " un fenomen natural de natura inconstienta care apare in timpul somnului.

Lumea visului si mai ales descifrarea lui a preocupat umanitatea din vremuri imemoriale.

Visul este a treia stare a constiintei alaturi de somn si veghe. Toti oamenii viseaza, visul fiind un fenomen natural, dar nu toti isi mai amintesc a doua zi ce au visat.

Daca o persoana este trezita in timp ce viseaza (faza REM ) ea poate relata destul de multe aspecte cu privire la visul avut.
In Antichitate visul era vazut ca o cale de comunicare intre lumea oamenilor si lumea zeitatilor.

Un alt sens dat visului ar fi acela de rol profetic prin care se putea anticipa viitorul.

Teoriile populare utilizau metoda descifrarii prin care descompuneau visul in componentele sale si pentru aceasta se utilizau "cartile de vise" de exemplu pentru "scrisoare" apare interpretarea "suparare". E adevarat ca se intampla ca in una si aceeasi cultura sa existe mai multe carti de vise care sa dea semnificatii diferite unuia si aceluiasi element visat. Aceasta metoda exclude interpretarea unui vis in functie de persoana care viseaza si de experientele prin care aceasta a trecut.

Psihanaliza este cea care aduce ca noutate interpretarea un vis in functie de subiectul care viseaza.

Exista doua tipuri de somn: somnul lent, clasic "ortodox" NREM si somnul rapid sau somnul paradoxal sau somnul REM (denumirea de REM vine de la faptul ca in aceasta faza apare ceea ce se numeste "rapid eye movement" -miscare oculara rapida - modificari imperceptibile la nivelul pleoapelor -care sunt expresia activitatii onirice.

Cele doua tipuri de somn au roluri diferie: somnul lent are rol in dezvoltarea si reinnoirea tesuturilor corporale iar somnul REM are rol semnificativ in fixarea datelor memorate, sa ajute la formarea memoriei de lunga durata.

Pe masura ce inaintam in varsta scade timpul de som REM in favoarea celui "ortodox".

Deci, visele apar in faza de somn superficial si nu in faza de somn profund.

In timpul somnului paradoxal (a perioadei de somn in care apar visele ) pot aparea anumite semne comportamentale si electrografice cum ar fi: fenomene tonice care presupun o abolire totala a activitatii musculare, miscari rapide oculare, fenomene vegetative, cresterea tensiunii arteriale si a ritmului cardiac, cresterea debitului circulator si a temperaturii cerebrale.

Pe noapte pot exista 4-5 cicluri de somn paradoxal in care individul viseaza, cicluri care dureaza intre 2 si 60 minute.

Cele mai multe vise sunt alb-negru doar aproximativ 20% din vise sunt color.

Majoritatea viselor au la baza reprezentari vizuale si mai putin reprezentari auditive, olfactive, gustative sau kinestezice.

Teoria freudiana asupra visului

Sigmund Freud este cel care are meritul de a considera ca visul are un sens si tot el este cel care a cautat sa descifreze mecanismele prin care este incifrat acest sens in vis.

El a fost primul care a afirmat ca visele nu sunt rezultatul intamplarii ci ele exprima gandurile si problemele noastre constiente.
Freud considera ca visul exprima un mesaj al inconstientului (cel mai profund nivel al aparatului psihic ) iar interpretarea viselor reprezinta dupa Sigmund Freud "calea regala de deslusire a inconstientului".

Tot Freud sustine ca "visul exprima satisfacerea in plan halucinatoriu a unei dorinte", dorinta care in planul realitatii nu se poate realiza, fiind refulata (respinsa ) de cenzura constiintei.

Totodata exista si "cosmarul de repetitie" al unor evenimente traumatice in care se repeta in vis scena traumatizanta (actorii, decorurile ) fie intr-o forma aidoma cu cea intamplata in realitate fie intr-o forma simbolica, modificata de procedeele de elaborare a visului.

Acest vis terifiant ar avea rolul procesarii de catre mintea umana a evenimentului traumatizant, al metabolizarii, depasirii sale si a diminuarii afectului asociat acestui eveniment.

Psihanalistii considera ca "visul este un limbaj" care are rolul de a ne dezvalui inconstientul in plina desfasurare a acestuia.

Metoda psihanalitica este o metoda de cercetare si o tehnica terapeutica ce-si propune identificarea "traumei psihice" si constientizarae sa prin analiza inconstientului (analiza unor simptome psihosomatice, analiza viselor, a actelor ratate - greseli de vorbire sau scriere, lapsusuri etc ).

Factori care pot declansa visele

‐ factori externi (zgomote, lumina puternica, mirosuri ). De exemplu daca dormim intr-un mediu in care exista multa galagie putem visa razboaie, revolutii etc.
- factori fiziologici (foame, sete, nevoia de a urina, nevoi sexuale ). Daca nevoia respectiva este foarte intensa se va satisface iluzoriu in vis.
- factori din sfera motivationala: dorinte din copilarie, dorinte actuale, interese.

Exista, in principal, doua functii psihologice ale visului:

- functia de descarcare a unei energii acumulate sau rolul de catharsis al visului-teoria freudiana
- functia adaptativa - care la nivelul Eului are rol de a fixa acele informatii, de a memora materiale care prezinta o incarcatura afectiva sau de a rezolva anumite probleme care ne framanta in perioada diurna si in procesul activitatii creative.

Caracteristicile viselor

- au la baza un eveniment din ziua precedenta petrecut in starea de veghe;
sunt acte psihice inteligibile (chiar daca unele vise par absurde - au intotdeauna un sens )
- sunt declansate de o dorinta nesatisfacuta in realitate, iar visul incearca satisfcerea ei (mai mult sau mai putin deghizata ). In visele copiilor dorinta este realizata in vis nedeformat;
au rolul de a proteja somnul (de exemplu daca ne este sete, visam ca bem apa )
inglobeaza doua tendinte opuse, una este nevoia de somn iar cea de-a doua cauta sa descarce o stare de tensiune psihica, generata de existenta unei dorinte instinctuale inconstiente.

Etapele analizarii unui vis

A analiza un vis presupune ca subiectul (pacientul ) sa relateze int-un mod cat mai amanuntit visul, cu cat mai multe detalii.

Apoi, persoana este rugata sa atribuie un sens celor relatate si totodata sa foloseasaca metoda asociatiei libere a gandurilor adica sa relateze toate asocierile (legaturile ) - fara sa se cenureze - pe care la face intre vis si aspectele psihice care-i vin in minte in legatura cu visul (viata sa din prezent si preocuparile sale personale ).

Subiectul este rugat sa nu omita nimic chiar daca pare banal si fara legatura cu visul, pentru ca daca i-a venit in minte ceva in timp ce relata visul cu certitudine are o legatura cu acesta.
Aceasta prima etapa exprima culegerea datelor despre visul respectiv.

Urmeaza apoi etapa dificila numita interpretarea visului. A interpreta inseamna a gasi un sens acelui vis. Aceasta poate fi ingreunata de mai multi factori: anumite prejudecati ale celui care viseaza sau chiar ale terapeutului, "rezistentele" subiectului la materialul oniric - amintiri traumatizante din copilarie care au fost refulate (reprimate ) sau continuturi cu caracter sexual.

Rezistenta subiectului se manifesta prin dificultatea sa de a accepta partea ascunsa a fiintei sale, numita inconstient, si devoalarea ei pe masura ce subiectul este pregatit sa o descopere.

Are loc o dezvaluire lenta, lucrandu-se in ritmul subiectului, ritm pe care terapeutul trebuie sa-l respecte.

Terapeutul, in timpul analizarii visului trebuie sa manifeste o atitudine de neutralitate binevoitoare adica sa manifeste bunavointa fata de pacient dar fara o implicare emotionala in problemele acestuia.

Totodata, se recomanda amndurora sa manifeste o stare de atentie flotanta focalizandu-se in mod egal asupra elementelor de discurs fara a acorda o atentie mai mare sau mai mica unora dintre ele.

Continuturile visului

Visele au doua continuturi: continutul manifest (filmul visului ) sau ceea ce ne amintim cand ne trezim - sentimente, idei, imagini - si continutul latent care contine ideile ascunse ale visului si care trebuie decodificat pentru a intelege semnificatia visului.

Legatura intre cele doua continuturi se face prin interpretare visului.

Continutul manifest al visului prezinta anumite caracteristici: poate fi lacunar (lipsesc anumite elemente ) uneori este ininteligibil (pare lipsit de logica ) iar in unele situatii este lipsit de orice incarcatura afectiva (persoanei care viseaza, visul nu-i trezeste nicio emotie ).

Pentru a descifra continutul latent al visului se apeleaza la psihanaliza.

In interpretare se tine cont de mai multe elemente: amintiri din ziua anterioara, amintiri si dorinte din copilarie, senzatii corporale, relatia cu psihoterapeutul.

Continutul latent are trasaturi opuse celui manifest: este complet, este inteligibil (are un sens ) si este impregnat de emotii si sentimente.

Continutul manifest si continutul latent sunt doua fatete ale aceleiasi medalii exprimate in limbaje diferite.

Trecerea de la continutul manifest la continutul latent se face prin travaliul visului, procedeu prin care se trece de la limbajul coerent, inteligibil si incarcat afectiv la un limbaj incifrat, simbolic.

Scopul travaliului visului este acela de a proteja somnul adica de a-i permite celui care viseaza continuarea somnului.

Trecerea de la continutul latent la cel manifest adica de la limbajul incifrat, ininteligibil, la a construi sensul unu vis se realizeaza prin procedeul numit interpretare.

Astfel prin acest procedeu, visul se transforma dintr-un film care are o durata foarte scurta, de cateva secunde - fiind prezentat cu o viteza foarte mare - intr-un film care dureaza cateva zeci de minute.

Tipuri de vise (Sigmund Freud )

Vise de tip infantil sunt acele tipuri de vise in care in vis indeplinirea dorintei apare nedeghizata (daca suntem indragostite de un baiat si am dori ca acesta sa ne sarute atunci in vis vom visa ca ne sarutam cu el ).

Visele de tip adult pot fi atat vise clare, coerente (dar care, la prima vedere, nu au nicio legatura cu realitatea ) si vise lipsite de coerenta, ilogice sau chiar absurde.

Visele adultilor par a nu avea nicio legatura cu realitatea diurna a subiectului intrucat apare cenzura iar dorinta nu se mai exprima direct in vis.

Trecerea de la continutul manifest la continutul latent se realizeaza prin patru procedee:

Condensarea se refera la prescurtarea continutului manifest al viului in comparatie cu continutul latent.

Daca atunci cand incearca sa povesteasca visul, subiectului ii ia 2-3 minute, atunci cand incerca sa descifreze sensul visului, se poate intampla sa dureze intreaga sedinta terapeutica.

In procesul condensarii se utilizeaza atat asemanarile cat si elementele de contrarietate intre elementele visului.

Deplasarea presupune schimbarea intensitatii reprezentarilor adica ceea ce in continutul manifest apare accentuat, este lipsit de importanta in continutul latent si invers.

Suntem orientati in vis asupra unor aspecte, dar cand analizam visul, capata o semnificatie deosebita amanuntele.

In procesul deplasarii se utilizeaza foarte frecvent simbolurile atat cele universale cat si cele individuale.

Ca simboluri universale: cutitul, bastonul, umbrela, melcul, sarpele sunt considerate simboluri falice, iar cutiile, sobele, pesterile sunt considerate simboluri ale corpului femeii care este asociat cu functia receptiva si reproductiva.

Figurabilitatea presupune inlocuirea unei idei abstracte printr-o imagine vizuala.

Aceasta substituire a unui gand abstract printr-o imagine concreta, da senzatia de absurd a unui vis.

Elaborarea secundara este un procedeu prin care uneori visul incepe sa capete un aspect mai coerent, mai inteligibil; acest fapt se petrece fie in preajma trezirii, fie in momentul relatarii visului.

Conceptia lui Carl Gustav Jung despre vis

Jung considera visul ca pe un mesager al inconstientului care are rolul de a dezvalui secretele care scapa partii constiente a fiintei noastre.

Jung considera ca si mentorul sau Freud, ca pana si cel mai banal si nesemnificativ vis, daca este analizat, dezvaluie aspecte psihice semnificative.

Inconstientul, partea abisala a aparatului psihic poate fi descifrat si prin analiza visului.

In vis pe langa materialul furnizat de inconstientul personal, de propria experienta, pot aparea alte fictiuni care au un caracter fantasmatic, mitic (arhetipul ).

Ele sunt pulsiuni care se percep sub forma de fantasme sau imagini simbolice.

Arhetipurile sunt incarcate de energie, fapt care genereaza o intensa capacitate de emotionare si ele stau la baza fabricarii unor vise.

Acestea sunt reprezentari ereditare ale psihicului nostru, ancestrale; ele exprima ceva ce a existat intotdeauna. (de exemplu, arhetipul "salvatorului" referitor la psiholog ).

Jung considera ca exista si vise premonitorii care au menirea de a semnala un pericol, ale carui semne s-au adunat de multa vreme in inconstient si vise care au in continutul lor idei noi, originale, creatoare (solutii stiintifice pentru anumite probleme ).

Limbajul specific visului este simbolul.

Simbolurile pot fi de doua tipuri: simboluri naturale, care se refera la arhetipuri si simboluri culturale care presupun existenta unor imagini colective transmise in forma orala sau scrisa.

Visele noastre nu sunt altceva decat niste mesageri care transmit informatii din partea pulsionala spre sfera constienta, rationala a fiintei noastre.

Una din functiile de baza ale visului in viziunea lui Jung este functia compensatorie si anume aceea de a restabili echilibrul nostru psihologic cu ajutorul visului.

O alta functie a visului este cea premonitorie care are rolul de a semnala un pericol ale carui semne s-au adunat de multa vreme in inconstient.

Totodata visul are si o functie de comunicare, el reprezentand o forma de manifestare unica, originala, personala si importanta a inconstientului. Inconstientul persoanei se adreseaza celui care viseaza prin intermediul simbolurilor, de aceea visul este incarcat de sens si are o semnificatie doar pentru persoana insasi.

Si tot din acest motiv, interpretarea viselor, de catre autorul ei sau de catre psihanalist, se face nu prin aplicarea unor reguli mecanice (unor ghiduri prefabricate ) ci prin apelul la experienta personala a celui care viseaza.

In concluzie rolul visului in viziunea lui Carl Gustav Jung ar fi acela de a integra aspectele inconstiente ale aparatului psihic cu cele constiente.

Si Jung considera ca si Freud ca orice interpretare ramane sterila atat timp cat nu este validata de autorul visului.

Mesajul transmis de inconstient constientului prin intermediul visului se realizeaza prin diverse simboluri care trebuie decriptate in acord cu viata subiectului fara nicio idee preconceputa.

Decriptarea semnificatiei din imaginea simbolica a visului se realizeaza treptat si se comunica progresiv subiectului pe masura ce acesta este pregatit sa ia act de propriul inconstient si sa constientizeze "petele oarbe" ale propriului psihism.

Visele se modifica in timpul anumitor tulburari psihice, de exemplu la bolnavii depresivi care sufera de insomnii, trezirea timpurie ar avea si rolul de "mecanism de aparare"  pentru a impiedica declansarea viselor, stiut fiind faptul ca visele depresivilor, ale anxiosilor sunt vise terifiante, adevarate cosmaruri iar starea lor psihica deprimanta, angoasanta, negativa se prelungeste si-n timpul somnului.

Utilizarea analizei viselor in anumite tehnici psihoterapeutice (psihanaliza, psihoterapia psihanalitica ) poate fi foarte utila in procesul autocunoasterii, in relevarea partii "ascunse" a fiintei noastre (inconstientul ) in descoperirea dorintelor, a celor mai intime ganduri ale noastre precum si in procesul rezolvarii unor situatii de viata (visele prospective ).

Diana Ioaneș 

Tel.  0724993964

dianaioanes_bf@yahoo.com

www.cabinet-psihologie-bucuresti.ro