Autismul vs. Tulburarea de personalitate de tip schizoid Când vorbim de autism ne gândim la copii, pentru ca in ultimii ani sunt tot mai "vizibili". In cele mai multe situații parintii intervin încă de la primele semne. Psihoterapia cognitiv-comportamentala este foarte importantă pentru recuperarea acestor copii. Însă, odată cu apariția limbajului, chiar daca acesta poate fi corect gramatical, un specialist pregătit in domeniu remarca intonația specifica particulara, conduite verbale stereotipe, pedanteriile, unii parinti decid întreruperea ședințelor de psihoterapie. Copilul, deși "vorbește" prezintă o afectare a comportamentul social, a interacțiunilor sociale, preocupări și interese restrictive, stereotipe, lipsa de rezonanata afectiva, incapacitatea de exprimare a reciprocității emoționale, comunicarea empatica. In mediul instructiv-educativ, copilul afiseaza aceste probleme, iar spre adolescenta simptomatologia este specifica tulburării de personalitate de tip schizoid sau, după cum arată studiile, chiar au aceasta tulburare (sunt criterii de diagnostic DSM, ICD ), aceste doua entități putându-se identifica sau diferenția. In tulburarea de personalitate de tip schizoid o parte dintre semne sunt oarecum similare cu cele din autism, când persoana evita activitățile sociale, se îndepărtează constant de ceilalati, chiar și fata de persoanele familiare, prezintă incapacitatea de a forma relații interpersonale, aplatizare emoțională. Mulți parinti sau copii/adolescenți considera psihoterapia prea intruziva, fapt care duce la întreruperea nefireasca si prematura a acestor sesiuni de psihoterapie, însă pentru ameliorarea simptomelor, psihoterapia cognitiv-comportamentala, de grup, hipnoterapie cu ajutorul hipnozei sunt cele mai benefice. Prin terapia cognitiv-comportamentala se produc modificări ale gândirii și comportamentului, se dezvolta Abilitățile sociale și creșterea sensibilității. Prin terapia de grup se dezvolta Abilitățile de relaționare socială, se oferă o structura de suport și o motivația socială. Prin hipnoterapie, starea de transa hipnotica, starea modificata de conștiința, persoana poate accepta mai ușor sugestiile și își poate accesa resursele, creându-și un mediu favorabil prin care poate construi, reconstrui și rescrie in subconstient lucrurile importante și necesare funcționarii optime. Astfel, ca indiferent cum se numeste afecțiunea, persoanele au nevoie de terapie suportiva, pentru mai mult timp, poate ani, pana la eliminarea anxietății sociale și chiar a izolării.