Anxietatea este o stare emoţională aversivă, experenţiată ca un rezultat al percepţiei unor circumstanţe ameninţătoare. Indivizii anxioşi tind să îşi facă griji în privinţa obstacolelor pe care le-ar putea întâmpina în atingerea scopurilor propuse şi încearcă să dezvolte strategii pentru a depăşi aceste posibile ameninţări. În domeniul psiholgiei cognitive anxietatea este de o importanţă majoră, deoarece este de cele mai multe ori asociată cu efectele defavorabile în performanţa sarcinilor.
Anxietatea este categorisită în două tipuri: stare şi trăsătură. Johnson şi Spielberger (1968 ) defineau starea de anxietate ca fiind o condiţie a organismului, manifestată prin sentimente subiective de frică şi tensiune, percepute în mod conştient, care interacţionează cu activarea sistemului nervos autonom (vegetativ ) . Starea de anxietate este experenţiata ca un rezultat dintre mediul unei persoane şi fluctuaţiile în reacţii la schimbările din acel mediu. Un exemplu concret, starea de anxietate este resimţită atunci când unei persoane începe să îi bată inima mai tare, la auzul unui sunet puternic şi zgomote neaşteptate. Pe de altă parte, anxietatea ca trăsătura se referă la gradul în care indivizii trăiesc starea de anxietate ca răspuns la diverse forme de stres. Cu cât este mai mare trăsătura de anxietate a unei persoane, cu atât mai puţin este nevoie de un stresor particular pentru a provoca răspunsul fiziologic. Această formă de anxietate face parte din personalitatea unui individ şi, prin urmare, rămâne relativ constantă în decursul timpului şi situaţiilor întâmpinate (Johnson & Spielberger, 1968 ) .
Anxietatea, ca întreg, este conceptualizată ca având două componente primare: îngrijorarea şi emoţionalitatea (Leibert & Morris, 1967 ) . Îngrijorarea este componenta principală care contribuie în cea mai mare măsură la trăirea anxietăţii, aceasta înfăţişează aspectul cognitiv al anxietăţii, ca de exemplu evaluarea negativă a sinelui, expectanţele cu privire la performanţă şi compararea performanţelor personale cu cele percepute ale celorlalţi (Deffenbacher, 1986 ) . Emoţionalitatea se referă la răspunsul afectiv, expus interpretărilor reacţiilor fiziologice, declanşate de o stuatie stresantă, cum ar fi creşterea ritmului cardiac şi transpiraţia (Deffenbacher, 1986 ) .
Din acest punct de vedere, componenta de îngrijorare este considerată a fi cea răspunzătoare pentru performanţe cognitive scăzute a indivizilor anxioşi, deoarece compromite funcţionarea normală memoriei de lucru. (Coy, O`Brien, Tabaczynski, Northern, & Carels, 2012 ) . Prin urmare efectele asupra performanţelor cognitive sunt mai mari în cazul îngrijorării decât pentru emoţionalitate, conform măsurătorilor făcute în urma aplicării inventarului de testare pentru anxietatate (TAI-Test Anxiety Inventory ) (Harris & Elliott, 2013 ) . În consecinţă, o dată ce ingrijoarea este ţinută sub control, emoţionalitatea încetează să interfereze cu sarcinile de performanţă (Cassady, 2004 )
Pentru operaţionalizarea distincţiei făcute, Spielberger, Gorsuch şi Lushene au dezvoltat Inventarul de Anxietate Stare-Trasatura (State-Trait Anxiety Inventory - STAI; 1970 ), acesta fiind unul din cele mai frecvente instrumente pentru măsurarea anxietăţii. STAI are două subscale, unul pentru măsurarea anxietăţii că trăsătura (STAI-T ) şi alta pentru măsurarea anxietăţii ca stare (STAI-S ) . Avantajele utilizării acestei scale de măsurare sunt faptul că nu durează mult pentru a-l administra (aproximativ 10 minute ) şi nu necesită costuri sau timp pentru procedurile de punctaj şi interpretare. Printre limite sunt incluse disponibilitatea şi datele validate.
Din 1989 şi până în zilele noastre mai mult de 3000 de studii au fost publicate referitor la acasta scala care continua să fie foarte populară în studiile psihologice (Kennedy şi colab. 20001 )
Cercetările demonstrează în mod repetat că nivele mari de anxietate cognitivă pot avea efecte defavorabile asupra unui număr divers de sarcini şi situaţii. Anxietatea compromite performanţa în ceea ce priveşte sarcinile de memorie, cum ar fi transformarea literelor (letter transformation ) (Eysenck, 1985 ), inteligenta fluidă (Shelton, Eliott, Matthews, Hill & Gouvier, 2010 ) dar şi sarcini motorii complexe, de exemplu escaladarea interiora/în sală (Pijpers, Oudejans, & Bakker, 2005 ) sau aruncare liberă în jocul de baschet (Hardy & Parfitt, 1991 ) . Cercetările anterioare în această arie au fost foarte specifice, lăsând lacune în literatură, drept urmare, natura generală a efectului anxietăţii asupra funcţiilor executive nu este încă clar definit.
Nivele mari de îngrijorare sunt deseori relationate cu performanţe scăzute (Sarason, 1988 ), deşi există numeroase studii care arată că participanţii foarte anxioşi raportează nivele semnificativ mai mari de îngrijorare decât participanţii mai puţin anxioşi, ambele grupuri de participanţi au rezultate similare.
Bibliografie:
Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., Bem, D. J., Nolen-Howksema, S. (2002 ) . Introducere in Psihologie. Bucuresti: Editura Tehnica.
Eysenck, M. W., Derakshan, N., Santos, R., Calvo, M. G. (2007 ) . Emotion, 7 (2 ), 336-353.
Hardy, L., Beattie, S., & Woodman, T. (2007 ) . Anxiety-induced performance catastrophes: Investigation effort required aş an asymmetry factor. British Journal of Psychology, 98, 15-31.
Harris, J. W. (2013 ) . An Examination Of Induced Anxiety And Its Interaction With Trăit Anxiety on Executive Functioning Task. Unpublished Manuscript.
Lim, Y.-J., Kwon, S.-M. (2007 ) . The State-Trait Anxiety Inventory, Trait Version: Examination of a Method Factor. Korean Social Science Journal, 2, 31-48.
Robinson, O. J., Letkiewicz, A. M., Overstreet, C., Ernst, M., Grillon, C. (2011 ) . The effect of induced anxiety on cognition: threat of shock enhances aversive processing în healthy inviduals. Cong Affect Behav Neurosci, 11 (2 ), 217-227. Doi: 10.3758/s13415-011-0030-5.
Tovilovic, S., Novovic, Z., Mihic, L., & Jovanovic, V. (2009 ) . The Role of Trait Anxiety in Induction of State Anxiety. Psihologija, 42 (4 ), 491-504.