Uneori, unii dintre noi ajung să spună stop, gata, nu mai rezist așa, doar atunci când totul devine prea mult, când simt că se sufocă și dacă ar mai face un pas viața lor, ar înceta atunci, în acel moment. Continuăm uneori să mergem prin viață ca niște somnambuli care nu au nicio putere, nici asupra vieții, nici asupra a ceea ce li se întâmplă. Unii ajung în punctul în care spun stop, gata, nu mai vreau așa, alții nu se trezesc niciodată. Nu le trece prin minte că se poate trăi și altfel decât în suferință, decât somnambuli în propria viață. Dacă faci parte din categoria celor care au spus deja gata, așa nu mai rezist, înseamnă că ai intrat într-o nouă etapă. Acea etapă în care se trezește curajul de a fi altfel, când ceva din tine îți spune că te-ai prefăcut prea mult timp că totul este în ordine, când, de fapt, nu era deloc așa. Această etapă este punctul de pornire pe un nou drum, un drum în care începi să asculți. Ascuți ce-ți spune corpul tău, mintea ta, sufletul tău, începi să vezi care sunt mesajele tale, principiile tale și care sunt cele pe care le-ai învățat sau ți-au fost transmise din generație în generație, ca pe o moștenire de preț. Nu e ușor, s-ar putea să te sperii, important este să o iei pas cu pas și să faci din a te asculta și a vorbi cu tine un nou obicei. Așa cum până acum aveai obiceiul de a nu te asculta, de a închide vocea ta interioară, de acum tu poți să înveți un nou obicei, acela de a te asculta, de a vedea care sunt mesajele primite moștenire și care sunt mesajele care te îndeamnă să-ți trăiești viața în acord cu ceea ce simți, cu ceea ce-ți aduce pace. Când înveți să te asculți, tu de fapt de dezveți de vechiul obicei de a te lăsa pe ultimul loc și a-ți trăi viața după lecțiile altora. Dar cine își trăiește viața după sfaturile și îndemnurile altora nu are timp să-și trăiască propria viață, nu are timp să facă propriile greșeli și, practic, trăiește înțelepciunea bătătorită a altora, refuzându-și propriul drept la înțelepciune. Pentru că înțelepciunea nu se poate dezvolta și acumula decât pe tărâmul propice al disponibilității de a experimenta. Tu când te-ai ascultat ultima dată cu adevărat?