Responsabilitatea reprezintă abilitatea
de a răspunde, în mod potrivit, unei persoane sau situaţii.


Când auzi trompeta care cheamă sufletele să preia anumite sarcini, tu răspunzi? Răspunzi intuiţiei şi viziunilor care îţi sunt trimise? Universul îţi trimite provocări, pentru a testa cum răspunzi. Testele succesive te pregătesc pentru promovarea spirituală. Depinde doar de tine să demonstrezi că poţi să preiei o responsabilitate. Înainte de promovare trebuie să treci testul, pentru că multe suflete se vor baza pe ajutorul tău.

Cum este Sus, asemeni este şi Jos. Imediat cum consideri copilul tău capabil să conducă maşina în siguranţă, îi vei împrumuta maşina ta. Când se consideră că un student este capabil să se comporte atent şi exemplar, este numit lider. O persoană din domeniul afacerilor nu este promovată până când nu demonstrează că poate să rezolve diferite probleme ce pot apărea.


Când Puterile Implicate cred că poţi să faci bine un lucru,
atunci îţi vor oferi şi responsabilitatea pentru acea acţiune.


Există momente în viaţa noastră când primim responsabilităţi spirituale. O astfel de responsabilitate este să aducem un copil pe lume. Indiferent dacă venirea copilului este sau nu programată conştient, Sinele Tău Superior şi Sinele Superior al Copilului au agreat împreună acest lucru. Dezvoltarea ta spirituală depinde de modul în care răspunzi tu. Aducerea pe lume a unui copil cu handicap reprezintă o extra-responsabilitate, care îţi oferă mai multe provocări, dar şi mai multe oportunităţi de evoluţie, dacă decizi să le accepţi.
Când conduci un proiect mai amplu sau de afaceri, deciziile tale vor afecta multe suflete. De exemplu, dacă tu conduci o şcoală, tu eşti responsabil pentru bunăstarea oamenilor angajaţi. Dacă răspunzi cu integritate provocărilor trimise, progresul tău spiritual se va intensifica.

Provocările şi responsabilităţile sunt o onoare.
Ele indică faptul că, din punct de vedere spiritual,
eşti pregătit pentru lucruri mai importante.

Orice lucru sau om de care ţi se cere să ai grijă, reprezintă o responsabilitate. Dacă nu te ridici la nivelul aşteptărilor, acea provocare îţi va fi luată şi se va reveni cu ea, într-un alt moment.
Orice există în viaţa ta, reprezintă un împrumut care ţi se acordă. Cum ai tu grijă de copiii tăi, de casa ta, de grădină, de haine sau de cărţi? Ai responsabilitatea să ai grijă de ele, dar ai şi responsabilitatea să ai grijă in primul rând de tine.
Nu poţi să preiei o responsabilitate importantă în viaţă, dacă nu ai grijă de propriile tale nevoi. Trebuie să ai grijă de emoţiile şi de spiritul tău. Corpul tău fizic este un templu pe care trebuie să îl îngrijeşti. Ai grijă de tine mai întâi. Apoi, vei fi în stare să poţi ajuta şi pe alţii. Citat din Biblie: "Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine, ca să-i poţi vindeca apoi şi pe alţii, Sfinţeşte-te pe tine, ca să-i poţi sfinţi şi pe alţii, luminează-te pe tine, ca să-i poţi lumina şi pe alţii ..."
Oricum, cu excepţia copiilor tăi mici, tu nu eşti responsabil pentru nimeni altcineva, iar când copii tăi devin maturi, trebuie sa-şi asume responsabilitatea proprie sale vieţi. Fiecare individ în parte este responsabil pentru propriile sentimente şi pentru destinul său, iar tu nu ai dreptul să porţi pe umeri povara altuia, pentru că în acel moment îi împiedici dezvoltarea şi-ţi încarci Karma şi având o conştiinţă de victimă.

Responsabilitatea ta este să dai putere şi tărie altora
şi să îi încurajezi să îşi asume propriile responsabilităţi.

Povestioară: Un client al meu, pe nume Bernard, era un tânar fermecător şi oarecum îngrijorat. El avea o soră care suferea de retard mental. Era perfect capabilă să aibă grijă singură de ea şi chiar să aibă o slujbă simplă. Însă erau şi lucruri, ce ţin de societatea noastră complexă, cărora nu le putea face faţă. Părinţii ei nu puteau să îşi asume responsabilitatea pentru această tânără. Ei s-au spălat pe mâini şi au transmis fiului lor că fata era în responsabilitatea lui. El a acceptat. Nici o altă rudă nu a dorit să ajute, iar el a devenit extrem de protector. Când a trebuit să plece într-o călătorie pe termen mai lung, era extrem de îngrijorat că sora lui nu se va descurca singură. El şi-a rugat o altă soră sa meargă în vizită în weekend şi să o supravegheze puţin pe sora lor. Sora lui l-a refuzat spunându-i că nu are nicio treabă cu acest subiect. În final, tânărul a plecat în călătorie şi a trebuit să îşi lase sora bolnavă să se descurce singură. Când s-a întors, a descoperit că sora lui s-a ocupat singură de treburile casei, de care se ocupase doar el pînă atunci, considerând-o pe ea incapabilă. Mai mult, ea a chemat şi un instalator când s-a spart caloriferul, a avut grijă de copilul vecinilor, când ei au avut o problemă şi a mers singură la cumpărături. Astfel, el a realizat faptul că i-a controlat viaţa ani întregi şi i-a refuzat ocaziile în care ea ar fi putut să devină responsabilă pentru propria viaţă. Fiind extrem de protector, el i-a încetinit procesul de dezvoltare spirituală surorii sale.

Nu ajutăm o persoană atunci când noi ne asumăm responsabilitatea
pentru deciziile sale.


Eileen avea un fiu în vârstă de doisprezece ani. El o tot ruga să îi dea voie să rămână la nişte prieteni de-ai lui. Ea nu era foarte fericită când auzea această solicitare şi, de fiecare dată când el îi adresa înspăimântătoarea întrebare: "Te rog frumos, pot dormi peste noapte la Bill şi Jo?", începea cearta. Fiul ei ştia că ea nu este de acord ca el să rămână peste noapte la Bill şi Jo, dar continua să îi adreseze această întrebare.
Într-o zi, Eileen s-a decis să schimbe răspunsul. Ea i-a răspuns în felul următor: "Nu mai îmi cere permisiunea să faci ceva cu care ştii că eu nu sunt de acord. Dacă vrei acolo, ia această decizie şi asumă-ţi responsabilitatea pentru ea." Fiul său s-a speriat. Lui nu îi plăcea în mod special să stea cu Bill şi Jo, dar îi plăcea să îşi învinovăţească mama pentru că spunea "Nu". Acum trebuia să îşi asume responsabilitatea. Astfel că nu a mai întrebat nimic şi certurile au încetat.

Ne descurajăm copiii, asumându-ne responsabilitatea în locul lor.
O persoană descurajată este întotdeauna supărată şi mânioasă.

O prietenă de-a mea organiza seminarii pentru a-i ajuta pe părinţii copiilor dintr-o şcoală. Cuvintele ei de început erau: "Dacă aveţi probleme cu copilul, nu vă aşteptaţi ca el să se schimbe. Schimbaţi-vă propriul comportament şi copilul îl va urma şi el."
Părinţii au fost uimiţi la început, însă apoi au înţeles şi logica acestor cuvinte. Cea mai mare grijă a părinţilor era să îi determine pe copii să îşi facă temele. Comportamentul parental includea ameninţări, premii, intimidări sau le făceau ei temele, pur şi simplu. Cu alte cuvinte, părinţii preluau responsabilitatea copiilor de a-şi face temele.
Prietena mea le-a spus: "Copiii voştri sunt responsabili să îşi facă temele. Dacă un copil refuză să îşi facă tema, spuneţi doar atât: "Bine. Nu face tema." Nu semnaţi carnetul copilului. Lăsaţi-l să suporte consecinţele."
Părinţii priveau uluiţi, dar total eliberaţi. Profesorii mi-au susţinut prietena şi copiii au început să îşi facă singuri temele.

Adevărata responsabilitate este abilitatea de a răspunde
nevoilor celor din jurul tău - ale florilor, copacilor, animalelor,
oamenilor şi ale planetei.O fiinţă evoluată răspunde cu graţie
oricărei creaturi a Universului.


Am luat prânzul cu o doamnă pe care o admir foarte mult. Ea este terapeut, conduce şedinţe de grup şi o clinică, ajutând astfel mii de oameni. Întotdeauna este plăcută, calmă şi radiantă. Am întrebat-o cum şi-a început drumul şi atunci mi-a spus că tatăl ei a suferit de schizofrenie. El se comporta într-un mod ciudat şi era destul de periculos să îl ai ca părinte. Nu l-a acuzat de nimic şi nici nu a fost supărată pe el. A acceptat faptul că ea l-a ales ca tată, pentru a învăţa lecţii incredibile. Îmi spunea că a învăţat atât de mult, în urma experienţelor trăite cu el, încât a vrut să ajute şi pe alţii. Provocările din copilărie i-au oferit compasiunea şi tăria care au pregătit-o să preia responsabilitatea unei clinici.
Se întâmplă destul de des ca un copil să preia convingerile trasmise către el de părinţi. Câteodată preluăm şi proiecţiile profesorilor noştri.

Un tânăr pe nume James s-a simţit întotdeauna neîndreptăţit. Apoi a înţeles că în perioada când avea zece ani, s-a simţit neîndreptăţit din cauza problemelor de acasă. La acea vreme, profesoara sa îi repeta tot timpul: "Eşti prost." Şi el şi-a asumat acest lucru. Această convingere s-a transformat într-un program pe care l-a purtat cu mare greutate, începând cu acel moment.
A sosit şi timpul în care el avea să trimită această convingere înapoi la sursa sa. Stătea pe scaun şi o vizualiza pe profesoară, Doamna B., îndreptându-se către el. El i-a dat înapoi această convingere. Doar în acel moment a fost capabil să îşi amintească şi acele timpuri în care a fost sclipitor, iute şi premiat pentru viteza sa. Aprecierea şi respectul pentru propria persoană au început să înflorească.
Dacă porţi acum o convigere a familiei, o emoţie sau un secret, dă-le înapoi persoanei care ţi le-a dat. Fă acest lucru cu iubire, dar şi cu fermitate.
Alternativ, cheamă îngerii sau maeştrii ascensionaţi şi roagă-i să transmită acea energie.


Când preluăm poverile altor oameni, îi oprim din dezvoltare
şi din asumarea responsabilităţii asupra vieţii lor.
Împiedicăm evoluţia lor şi a planetei.
Atunci când preluăm responsabilitatea pentru sentimentele altcuiva,
dezonorăm acea persoană.


Atunci când nu poţi vorbi cu cineva despre o anumită situaţie sau despre ceea ce simţi, de teamă ca acei oameni să nu se simtă răniţi, supăraţi, geloşi sau deprimaţi, tu preiei responsabilitatea asupra sentimentelor lor. Comiţi o injustiţie. Atunci când vorbeşti cu sinceritate despre sentimentele tale, tu îţi asumi responsabilitatea faptelor tale şi eliberezi atât acea persoană, cât şi pe tine însuţi.
Cei mai mulţi dintre noi ne proiectăm propriile sentimente asupra celorlalţi. Cu alte cuvinte, ştim că ne-am supăra într-o anumită situaţie şi atunci ne imaginăm că şi alţii s-ar supăra dacă ar fi puşi într-o situaţie similară. Atunci noi ne descărcăm toate cele personale asupra celorlalţi.
Atunci când spui: "nu pot vorbi cu Joan despre acest lucru, pentru că va fi geloasă", îţi proiectezi propria gelozie asupra acelei persoane. Joan poate fi geloasă dar, dacă va fi, atunci aceasta va fi responsabilitatea ei.
Atunci când înţelegem Legea Spirituală a Responsabilităţii, nu mai învinovăţim pe nimeni şi nici nu mai proiectăm sentimentele noastre asupra celorlalţi. Însă trebuie să ne asumăm responsabilitatea totală pentru fiecare lucru care are loc în viaţa noastră, pentru fiecare sentiment pe care îl avem, fiecare emoţie şi fiecare gând.

În astfel de situaţii, un maestru şi-ar pune următoarele întrebări: "Cum am făcut să se întâmple acest lucru? Ce gând sau sentiment am trimis în exterior? Ce acţiuni am creat în trecut, care să determine această situaţie acum?"; şi, cel mai important: "cum pot schimba aceste lucruri?"

Când îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta, devii MAESTRU.




Sunt responsabil pentru mine

şi pentru calea mea

şi le permit altora să fie responsabili pentru calea lor.