Pe Pământ, aspectele noastre sunt reflectate înapoi spre noi. Tot ce percepm în exteriorul nostru reprezintă o reflectare, o oglindire a ceva din interior. Astfel că, tot ce vedem în jurul nostru este şi o proiecţie. Să luăm un aspect al sinelui – de exemplu încăpăţânarea - şi să ne imaginăm că acea calitate se regăseşte în cei din jurul nostru.
Noi proiectăm tot ce este al nostru, cu bune şi rele, asupra altor oameni şi presupunem că aceste lucruri le aparţin, negând destul de des faptul că ele ne aparţin nouă, de fapt.

Adevărul este următorul:
Tu poţi să te vezi doar pe tine
Tu poţi să te auzi doar pe tine
Tu poţi să vorbeşti doar cu tine
Tu poţi să te critici doar pe tine
Tu poţi să te lauzi doar pe tine

De fiecare dată când spui cuvintele: ”tu eşti”, ”el este” sau ”ea este”, tu proiectezi ceva ce este al tău, asupra celuilalt. Poţi spune: ”Tu eşti îngrozitor” pentru că vezi în celălalt, mod inconştient, acea parte din tine care este îngrozitoare. Când spui: ”ea este proastă”, proiectezi propria prostie asupra acelei persoane. Poţi spune: ”Eşti minunat”, pentru că vezi ceva din propria-ţi frumuseţe în celălalt. Dacă spui altora că sunt inteligenţi, dar tu nu îţi accepţi propria inteligenţă, tu proiectezi inteligenţa ta în exterior.
Când presupunem că altcineva simte la fel ca noi, aceasta este o proiecţie. ”Cred că te simţi îngrozitor” sau ”cred că te simţi minunat” reprezintă tot proiecţii. Tu transferi sentimentele tale, simţirile tale asupra celuilalt. Acele persoane pot simţi lucrurile total diferit. ”Nimănui nu-i place budinca de orez” reprezintă o proiecţie, aşa cum este şi fraza ”Bineînţeles că îi plac caii”, spusă despre cineva pe care nu o cunoşti.

Jill era nefericită în căsnicie, iar Kate îşi iubea soţul cu care avea o relaţie frumoasă. Jill îi spunea destul de des lui Kate: ”Ar trebui să îţi părăseşti soţul”. Ea proiecta asupra prietenei sale acea parte din ea care considera că ar trebui să îşi încheie căsnicia.
Noi proiectăm temerile noastre în lume. Am auzit pe cineva reproşându-i partenerului: ”Eşti ca un şoricel. Nu ai curajul să îţi susţii punctul de vedere.”
Poate fi perfect adevărat faptul că acel partener nu are curaj. Însă, partenera lui nu ar percepe acest lucru dacă nu ar exista şi în interiorul ei o parte care se teme să îşi susţină punctul de vedere. Chiar dacă era o femeie puternică, ea proiecta acea parte timidă din ea, asupra partenerului.
”Nu ai simţul umorului”, înseamnă doar faptul că cealaltă persoană nu vede lucrurile la fel ca tine. Celălalt poate avea un simţ al umorului extraordinar, dar diferit. Tu de fapt, faci comentarii la adresa ta.
Este mult mai confortabil să ne imaginăm că altcineva are acele aspecte pe care noi negăm că le-am deţine.
Dacă îţi ascunzi ostilitatea şi o exprimi doar ca pe o supărare pasivă, vei proiecta ostilitate asupra celor din jurul tău şi îţi vei imagina că oamenii sunt agresivi, chiar dacă ei nu sunt. Îţi vei imagina selectiv atitudini de mânie sau de ameninţare acolo unde nu există astfel de intenţii. Cei care îşi proiectează mânia consideră că toată lumea vrea să le facă rău.

O tânără domnişoară se plângea că partenerul ei îi spunea mereu:”Tu nu ştii cum să iubeşti.” Când i-am explicat despre proiecţii, a inţeles foarte clar că partenerul ei vorbea de fapt despre acea parte din el care nu ştia să iubească. Poate ceea ce spunea el avea sau nu legătură şi cu ea. Însă am cercetat să vedem de ce ea a atras acel comentariu. Ea a realizat că există un grăunte de adevăr în ceea ce spunea partenerul ei şi a început să analizeze modul în care şi-a închis inima.
Noi proiectăm asupra altora vulnerabilităţile şi slăbiciunile noastre sexuale. Acea persoană care este obsedată de moralitatea altora îşi proiectează de fapt propria imoralitate neconştientizată.
Şeful care îşi suspectează toţi angajaţii de înşelăciune proiectează de fapt propriul aspect al înşelăciunii. Ca rezultat, el poate atrage oameni care îl înşeală.
Soţia care îşi acuză soţul fidel că o înşală, proiectează lipsa de încredere în propria relaţie.
Dacă auzi de cine spunând de altcineva: ”este o femeie încăpăţânată”, gândeşte-te la încăpăţânarea persoanei care vorbeşte. O persoană care nu ar avea această calitate, nu ar vorbi aşa despre altcineva.
Din cauza faptului că cei mai mulţi dintre noi nu recunoaştem sau nu credem în propria frumuseţe, noi proiectăm şi latura noastră frumoasă, bună, puternică şi strălucitoare asupra altora. De fiecare dată când gândeşti frumos despre alţi oameni, aminteşte-ţi că există ceva din acea calitate în tine. Altfel nu ai fi observat acea calitate la ceilalţi.
Noi proiectăm iubirea noastră asupra celorlalţi ... amabilitatea noastră, generozitatea, dar şi bunătatea. O persoană care are o bunătate înnăscută, îşi va imagina că toată lumea din jur este bună. Oamenii foarte generoşi se aşteaptă ca şi ceilalţi să fie la fel.
Când doi oameni se iubesc, fiecare proiectează asupra celuilalt frumuseţea sa interioară. Faptul că putem vedea propria strălucire amplificată şi reflectată în alţii, reprezintă o ocazie deosebită de a ne dezvolta spiritual. Iubirea este o stare de graţie, respectiv „IUBIREA ESTE O STARE DE SPIRIT”.

Proiecţiile generalizate de tipul: ”toată lumea se teme de tigri”, ”toate femeile bârfesc”, ”e greu să ai grijă de copii” se întâlnesc destul de des. Poţi traduce aceste proiecţii în felul următor:”mă tem de tigri”, ”o parte din mine adoră să bârfească sau unei părţi din mine i-ar plăcea să bârfească” sau ”îmi este greu să îmi îngrijesc copiii”. Asumă-ţi responsabilitatea pentru fiecare latură a personalităţii tale.
Când proiectezi ceva al tău asupra altuia, eviţi să îţi asumi responsabilitatea pentru propriul sine. Cei mai mulţi oameni nu realizează faptul că ceea ce spun despre alţii se regăseşte de fapt în ei înşişi. Aceasta este o formă foarte puternică de negare.
Proiecţia poate determina un joc de ping-pong. Când doi oameni strigă unul la celălalt, fiecare acuzându-l pe celălalt că a greşit, amândoi proiectează de fapt mânie şi frică.
Expresia ”râde ciob de oală spartă” descrie foarte bine Legea Proiecţiei. Nimeni nu se vede pe sine ridicol. Însă fiecare vede cât de ridicol este celălalt.
Poţi vorbi doar despre tine. Când un părinte spune copilului: ”eşti un băiat dificil”, el se proiectează de fapt pe sine asupra odraslei. Acest lucru poate afecta foarte tare un copil care nu înţelege faptul că ceea ce i s-a spus nu are nicio legătură cu el, ci cu părintele său. O mamă care îşi iubeşte copilul şi îi spune mereu cât de frumos şi de drăgălaş este, îşi proiectează, în mod pozitiv, generozitatea. Se luminează atât ea cât şi copilul.

Aici sunt câteva exemple de proiecţie:

”Eşti o persoană foarte indiscretă.”
”Este greu să fii soldat.”
”Lumea este un loc groaznic.”

Când încetăm să mai proiectăm şi începem să fim responsabili pentru propriile noastre sentimente, putem să spunem: ”nu mă simt bine când îmi pui aceste întrebări” sau ”aceasta este treaba mea” sau ”eu cred că este dificil să fii soldat” sau ”mă simt ameninţat de ceea ce se întâmplă în lume”.
Chiar şi cei mai experimentaţi şi obiectivi profesionişti pot vedea situaţii prin lentile colorate. Este aproape inevitabil să se întâmple acest lucru atunci când avem o conştiinţă umană. Doar atunci când suntem 100% detaşaţi şi capabili să privim lucrurile total obiectiv, putem să vedem clar o persoană sau o situaţie. Până atunci, este de preferat să îndepărtăm proiecţiile din viaţa noastră.
Viaţa ta este ceea ce experimentezi. Alţi oameni probabil o experimentează în mod diferit. Aşa că fii atent la proiecţiile tale şi lucrează la ele. Atunci când înţelegi această lege ai acces la o ocazie extraordinară de a evolua în plan personal şi spiritual.

Tu nu ştii cum este sau ce simte altcineva.

Tot ce vezi tu în ceilalţi oameni,

reprezintă o proiecţie a unui aspect al tău.