Dacă îţi doreşti să înoţi, poţi fi deviat de la acest plan. Dacă stabileşti intenţia de a înota, vei depăşi obstacolele, pentru a-ţi îndeplini intenţia. O persoană care intenţionează să scrie o carte are mai multe şanse să realizeze acest lucru, comparativ cu o persoană care speră să scrie o carte. Intenţiile sunt mult mai puternice, decât cerinţele, dorinţele şi speranţele. Intenţia declanşează o forţă care determină lucrurile să se întâmple.
Imaginaţi-vă un arcaş. El trage coarda înapoi, o ţine în ”tensiune”, în timp ce ocheşte ţinta cu privirea şi după aceea eliberează săgeata. Oricare ar fi ţinta ta în viaţă, dacă îţi aduni energiile şi ocheşti acea ţintă, puterea Universului se declanşează urmărind viziunea ta. Chiar dacă nu ai împlinit intenţia ta, tot ai declanşat mişcarea unei forţe puternice.

Un domn îmi spunea că avea de recuperat de mult timp o anumită sumă de bani. Amâna săptămânal iniţierea unei acţiuni în acest sens. Era o persoană plină de compasiune şi nu putea să creeze probleme altcuiva. Într-o zi însă, a decis că vrea să îşi recupereze banii. Şi-a stabilit intenţia de a acţiona în acest sens. În acea după-amiază a scris o scrisoare foarte clară, doamnei care îi datora banii. O jumătate de oră mai târziu, înainte să trimită scrisoarea prin poştă, doamna l-a sunat şi i-a transmis că va primi cecul prin poştă, în acea zi. El a primit cecul în dimineaţa următoare.
Dacă intenţionezi să vindeci pe cineva la un anumit moment, declanşezi nişte forţe la acea oră, chiar dacă efectuezi sau nu vindecarea la momentul stabilit.
Puterea intenţiei mi-a fost demonstrată recent, într-un mod foarte clar. Am susţinut Ziua Îngerilor la Londra. Intenţia noastră era să creăm o coloană imensă de lumină pentru a ajuta îngerii să poată accesa Londra prin această vibraţie ridicată şi apoi să transmitem iubire şi lumină din Anglia către toată lumea. Îngerii sunt fiinţe spirituale cu frecvenţe ridicate şi le este dificil să îşi coboare vibraţiile atât de jos încât să poată accesa locuri întunecate. Ei pot accesa mult mai uşor locurile de vibraţie joasă, dacă noi construim nişte punţi de lumină, pe care ei să le urmeze. Înainte de eveniment, m-au contactat oameni din toate colţurile lumii pentru a mă anunţa că se vor conecta individual sau în grup la Ziua Îngerilor, pentru a aduce şi ei un suport energetic.
Acest lucru se întâmpla în timpul conflictului din Kosovo. Elizabeth, o prietenă comună, mi-a spus că Tom Spencer, Membru al Parlamentului European, ar fi în Macedonia de Ziua Îngerilor. Tom Spencer este Preşedinte al Comisiei de Afaceri Internaţionale în Parlamentul European şi este implicat foarte mult în afacerile zonei de conflict. Elizabeth l-a contactat pe Tom.

Acestea sunt cuvintele lui:
”Eu, împreună cu Comisia, am urmărit desfăşurarea tragediei care a avut loc şi suntem hotărâţi să ajutăm cu tot ce putem. Astfel că am organizat o conferinţă la care să participe toţi preşedinţii comisiilor de afaceri internaţionale şi, pe durata a două zile, parlamentarii din douăsprezece ţări, incluzând Albania, au încercat să aplaneze teama care a cuprins toată regiunea. Duminică, la prânz, ne-am urcat în autocar şi ne-am întors spre case, trecând prin Skopje, capitala Macedoniei. Din cauza presiunilor acestui eveniment am uitat de înţelegerea pe care am avut-o cu Elizabeth şi cu Diana, să mă concentrez duminică după-amiază pe Ziua Îngerilor, care a avut loc la mii de kilometri depărtare, în Londra.
Autocarul a oprit în Skopje pentru a lăsa acolo câţiva dintre participanţii la eveniment, însă cei mai mulţi ne-am continuat drumul spre nord-vest, către Campusul Stankovic. Toată după-amiaza a fost cenuşie şi rece. Autocarul şi-a continuat drumul său, parcurgând zone cu câmpuri deschise, şi îndreptându-se spre zona de protecţie delimitată cu sârmă ghimpată. Grupuri disperate de albanezi care trăiau deja în Albania, trăgeau focuri de arme înspre aceste perimetre, încercând să restabilească un contact cu prietenii şi rudele din interiorul zonei de protecţie din campus.
Acest campus a fost creat într-un timp extrem de scurt, de către soldaţii britanici. 50 000 de oameni se află în acele corturi imaculate, aliniate în interiorul campusului. Guvernul Macedonian, temându-se de destabilizarea unităţii sale destul de fragile, insista ca noile valuri de kosovari albanezi să nu se amestece cu propria populaţie albaneză, şi a declanşat operaţiuni de protecţie a perimetrului campusului.
Atmosfera era întunecată, atât la nivel fizic, cât şi emoţional. Mirosurile neplăcute determinate de facilităţile restrânse de igienizare, erau copleşitoare. Neliniştea ce plutea de ambele părţi ale porţilor ne ajuta să ne facem o idee despre toată teroarea ce a avut loc acolo, în ultimele trei săptămâni. Pe zidul unei cladiri mici care se dorea să fie locul în care se vor pune bazele noului aeroport din Skopje, erau prinse foi de hârtie şi liste cu nume care ne arătau încercările disperate ale oamenilor de a se găsi unii pe alţii, după holocaustul expulzărilor.
Pe măsură ce autocarul nostru îşi găsea drumul înspre poarta aglomerată a campusului, am fost cuprinşi de un sentiment puternic de spaimă. Ce ar putea spune un politician în faţa unei asemenea suferinţe? Am coborât în linişte din autocar şi ne-am făcut loc prin lume. Eram prinşi într-o mare de figuri pline de nelinişte, care aşteptau veşti, sfaturi şi speranţe. Timp de o jumătate de oră s-au povestit tot felul de situaţii înspăimântătoare care au avut loc. Fiecare poveste era spusă cu demnitate şi fără nicio urmă de mânie. Rude ucise, familii destrămate, vieţi distruse. Am petrecut timp, în grupuri mici, printre corturile de pe acea insulă imensă.
Apoi s-a întâmplat ceva extraordinar. Norii s-au îndepărtat şi o lumină extraordinară a umplut campusul. Deodată seara a devenit caldă şi plăcută. Atmosfera părea să se asemene unei combinaţii de festival agricol şi loc de promenadă, atât de specific zonei Mediteraneene. În unele colţuri ale campusului se vedeau steagurile fluturând deasupra spitalelor militare stabilite acolo de Germania, Taiwan şi Israel. Douăsprezece maşini de teren cu provizii îşi croiau drum prin noroiul uscat.
Însă campusul era acum plin de viaţă, cu oameni mergând ţinându-se de mână şi vorbind despre vieţile lor, ca şi cum acestea le-ar fi fost disturbate doar pentru un moment scurt. Era veselie, căldură şi demnitate. Un elicopter NATO survola deasupra. Un jurnalist kosovar mi-a vorbit cu multă căldură despre soldaţii britanici care au construit campusul. Spunea: ”Au lucrat 24 de ore din zi şi tot găseau timp să zâmbească şi să se joace cu copiii.”
Starea în campus părea acum aproape triumfătoare. Tinerii jucau basket, femeile stăteau în grupuri, vorbind despre viitor. Acel campus fără o organizare centralizată, apărea acum ca o entitate unică, deosebită. Frumoasele piscuri ale munţilor, care păreau înainte atât de înfricoşătoare, erau acum inundate în lumina soarelui la apus. Ne-am urcat înapoi în autocar şi am părăsit campusul, plini de determinare şi de speranţe. Eu şi o mare parte dintre colegii mei am fost cazati într-un hotel de munte de top, care avea vedere înspre Skopje. Puteam vedea la distanţă câteva luminiţe desupra campusului. Doar atunci mi-am amintit de angajamentul pe care mi-l luasem, referitor la Ziua Îngerilor. Am verificat orele şi totul era absolut exact. Nu am făcut nimic mai mult decât a mă duce în acel campus, însă nu mă îndoiesc de faptul că Lumina a ştiut ce are de făcut.”

Cred că intenţia lui Tom Spencer de a ancora lumina a creat un punct de acces pentru puntea de lumină pe care noi o transmiteam din Londra. Mulţi îngeri au folosit această oportunitate de a utiliza puntea.

Să nu subestimaţi niciodată puterea intenţiei. O doamnă mi-a spus că a întrerupt legătura cu fratele său. Au avut un conflict, în urmă cu ceva timp, deoarece ea nu era de acord cu faptul că el intenţiona să se recăsătorească. Ea nu o întâlnise niciodată pe noua soţie a fratelui ei, însă se grăbea să o judece. Trecuseră câţiva ani şi ea a început să regrete vorbele spuse în trecut. În urma unor analize efectuate pe parte de dezvoltare personală, a realizat faptul că supărarea ei referitoare la fratele său o măcina şi o îmbolnăvea. Într-un final, a stabilit intenţia clară de a lăsa totul să treacă. Într-o seară, a stat liniştită şi a purtat o conversaţie imaginară cu fratele ei, ca şi cum l-ar fi avut în faţa ei. I-a spus cât de mult regreta tot ce i-a spus şi că îi dorea multă fericire. În acea noapte, a avut un vis foarte clar, în care fratele ei venise să i-o prezinte pe soţia lui. Ei zâmbeau şi îi povesteau cât de fericiţi erau. S-a trezit cu o bucurie imensă, cum nu i se mai întâmplase de mult timp, ştiind că, în ciuda faptului că nu s-au reîntâlnit fizic, ea şi fratele ei erau, iar în relaţii frumoase.
Intenţia este luată în considerare atunci când evaluăm karma – bilanţul gândurilor şi dorinţelor noastre, care determină consecinţe inevitabile. Un copil sare în faţa unei maşini şi este accidentat. Va purta şoferul o responsabilitate karmică? Depinde de intenţia lui. Dacă el conducea cu atenţie, nu va purta responsabilitate karmică. El a atras nişte lecţii şi probabil un incident iniţiatic care să îl testeze. Dacă însă, el conducea cu neatenţie, beat sau plin de nervi, el poartă responsabilitatea la un anumit nivel spiritual şi va trebui să se revanşeze cumva.
Dacă cineva are intenţii negative, de exemplu, se concentrează pe a lovi, a răni sau pe a crea rău, memoria sufletului său va acumula un semn negativ. Aceşti oameni eliberează un fel de săgeţi otrăvite. Nu contează dacă reuşesc să facă rău sau nu. Intenţia lor a fost transmisă către Univers şi a fost notată.

Când ai intenţii nobile şi oneste,
vei fi recompensat pentru puritatea idealurilor tale,
chiar dacă planul tău nu se împlineşte.

Există o vorbă: ”Drumul spre iad este pavat cu intenţii frumoase”. Aceasta înseamnă că deşi săgeata a fost aşezată pe direcţia ţintei, coarda arcului nu a fost trasă înapoi, nu a fost ţinută în tensiune şi nici eliberată. Deci nu există energie. Astfel că nu se întâmplă nimic. Săgeata nu zboară. Câteodată, ocheşti greşit şi săgeata ratează ţinta. Originea sanscrită a verbului sinnen înseamnă să ocheşti şi să ratezi.
Dacă intenţia ta este clară însă nu se întâmplă nimic, este posibil să fii ţinut pe loc cu un motiv. Imaginează-ţi următoarele. Îţi priveşti ţinta. Întinzi arcul şi ocheşti ţinta, însă un animal sare între tine şi ţinta ta. Cei care sunt cu tine îţi spun: ”Aşteaptă”. Laşi arcul jos, aştepţi şi ocheşti din nou. Întotdeauna există un motiv superior pentru care eşti ţinut pe loc.
Dacă cer călăuzire, îngerii şi ghizii mei îmi spun adesea: ”Care este intenţia ta?”. Intenţia este cea care stabileşte justeţea ideii sau a proiectului tău. Asigură-te că intenţiile tale nu vin din ego-ul tău ci că urmăresc binele superior. Energia universală sprijină intenţia. Aceasta este baza manifestării.
Declaraţia misiunii este o intenţie clar stabilită a unei companii. Dacă citim cu voce tare declaraţia misiunii la începutul şedinţelor, vom menţine obiectivele (ţintele ) în câmpul nostru vizual. Cercetătorii au declarat că acele companii care fac acest lucru, înainte de a-şi începe şedinţele, îşi ating obiectivele mult mai repede şi complet, comparativ cu cele care nu fac acest lucru.

O intenţie este ca o săgeată în zbor.

Nimic nu o mai poate abate,

aşa că ţinteşte cu atenţie şi precizie.