Când un copil se dă într-un leagăn, el se mişcă înainte şi înapoi, formând cu mişcarea lui un arc, care se tot măreşte, până când atinge puncte maxime înainte şi înapoi. După ce face aceasta o perioadă de timp, el încetineşte şi revine la un punct de echilibru şi nemişcare.
Acest lucru se întâmplă şi în viaţa noastră. Experimentăm un aspect al vieţii, apoi opusul său. Cu cât ne dorim mai mult să experimentăm o extremă, cu atât mai mult ne legănam mai tare, îndepărtându-ne mai mult de centru. Apoi, trebuie sa ne legănăm şi în cealaltă direcţie, pentru a înţelege opusul.
Dacă avem o viaţă plină de bogăţii, vom avea nevoie să experimentăm şi opusul, care este sărăcia. Dacă devenim tirani, sufletul nostru va avea nevoie să compenseze, fiind şi victimă. Cu toţii avem în interiorul nostru lucruri nerezolvate, iar scopul nostru este să integrăm polarităţile, astfel încât să trăim în echilibru. În prezent, conştiinţa înaintează rapid şi, din acest motiv, în loc să echilibrăm lucruri pe parcursul mai multor vieţi, aducem acum în atenţie aspecte ale personalităţii noastre, încercând să le echilibrăm în timpul acestei vieţi.

O persoană maniaco-depresivă se leagănă atât de tare de la un pol la altul, încât pierde controlul. Am cunoscut un om care se comporta foarte des ca un căpcăun puternic, intimidant şi arogant. După ce îndepărta oamenii cu atitudinea sa, devenea o victimă patetică ce încerca să-i atragă înapoi, spre el. Acestea sunt poziţii opuse, situate la cei doi poli. Când omul îşi echilibrează aceste două personalităţi, nu mai încearcă să controleze. El se acceptă şi se iubeşte pe el însuşi, permiţând şi altora să fie ei înşişi.
O persoană care este destul de des foarte generoasă şi oferă totul altora, apoi devine zgârcită şi reţinută, oscilează între cele două polarităţi. Ea trebuie să devină echilibrată şi centrată în ceea ce priveşte banii.
O altă oscilare între polarităţi se referă la a fi foarte nervos şi autoritar, după care să se treacă la detaşare şi distanţare. Acestea sunt două forme opuse ale controlului. Echilibrul are loc atunci când eşti deschis, liniştit şi cumpătat.
Alimentarea în exces şi apoi înfometarea reprezintă poli opuşi. Ele reprezintă o manifestare a lipsei de control şi a încercării de a controla pe cât posibil.
Energia masculină înseamnă a face, a gândi, logică, activ, în timp ce opusul, femininul, înseamnă a fi, a crea, intuiţie şi pasiv. Scopul nostru este să le echilibrăm intern pe cele două, astfel încât să putem să ne ascultăm intuiţia şi să acţionăm conform ei; avem idei creative şi ne gândim la ele până când le realizăm. Putem să ne odihnim şi să ne jucăm. Putem să hrănim şi să protejăm. În momentul în care una dintre aceste calităţi este ieşită din echilibru, suntem atenţionaţi să ne recentrăm şi să alegem noi opţiuni în viaţă.

Am avut o experienţă deosebită, pe care, în mod sigur am atras-o, ca să înţeleg reflectările polarităţilor opuse din interiorul meu. Am petrecut două zile cu o prietenă de demult, care este consilier şi terapeut. Ea manifestă principiul feminin. Am făcut schimb de informaţii şi, bineînţeles că am vorbit foarte mult. Ea este o persoană foarte liniştită şi îţi respectă spaţiul personal. Am simţit că pot fi foarte deschisă cu ea şi că sunt pregătită să îi dezvălui lucruri despre mine, având grijă, în acelaşi timp, ca ea să se simtă respectată, îmbogăţită şi întărită spiritual. Am reuşit să conştientizez mai multe lucruri şi am vindecat tipare nefaste, din trecut.
Mai târziu, în cursul aceleiaşi săptămâni, am petrecut două zile cu o altă prietenă. Este o persoană puternică, ageră şi determinată să extragă din alţii tot ce nu îi ajută. Ea manifestă principiul masculin al determinării. Are o intuiţie extraordinară şi utilă, însă am simţit că îmi violează spaţiul personal; m-am simţit fără autoritate, că rezist şi că sunt nerecunoscătoare. Chiar dacă i-am spus ceea ce simt, ea a ignorat totul, pentru că scopul ei personal era mai important, decât sentimentele mele. Scopul ei personal era să scoată din mine toate tiparele negative, chiar dacă avea sau nu permisiunea mea.

Scopul meu este să echilibrez acea parte exagerat de incisivă, din mine, cu cealaltă parte care îngrijeşte şi conferă altora putere.
Dacă nu ţi-a plăcut modul în care ai fost tratat în copilărie, în mod sigur vei exagera în a compensa aceasta cu copiii tăi. De exemplu, dacă părinţii tăi erau mai distanţi şi limitaţi financiar, s-ar putea ca tu să vrei să oferi copilului tău mai mult decât îţi poţi permite. Dacă părinţii erau prea protectori, s-ar putea ca tu să le oferi copiilor tăi prea multă libertate.
Întotdeauna căutăm echilibrul. Atunci când îl găsim, învăţăm lecţia respectivă şi aceasta nu va mai reveni niciodată. Echilibrarea aspectelor personalităţii noastre este asemănătoare mersului cu bicicleta. Cazi într-o parte şi în cealaltă. Apoi te clatini. Într-un final, te echilibrezi şi reuşeşti să înaintezi lin. Chiar dacă nu mai mergi pe bicicletă câtiva ani, vei fi capabil să o conduci cu bine, când revii la ea. Poate te clatini puţin, însă în niciun caz nu te mai înclini atâta de mult, ca atunci când ai învăţat să mergi cu ea.
Acest punct de echilibru este de fapt ceea ce căutăm noi, în tot ce ni se întâmplă.


Scopul nostru este să echilibrăm toate aspectele vieţii noastre.