Inca de cand ne indragostim pentru prima data, cu totii ne dorim sa nu suferim din dragoste. De fiecare data cand iubim pe cineva, speram si credem ca el/ea este alesul si ca incercarea nostra de a ne gasi „jumatatea" a luat sfarsit. Se poate intampla ca prima femeie sau primul barbat din viata cuiva sa fie si singurul, ALESUL. Dar in cele mai multe cazuri, oamenii nu pot fi feriti de o suferinta in dragoste. Indiferent de cat de mult ne dorim sa ramanem in cuplu, de cate eforturi si investitie facem in acest sens, indiferent de factorii care ne-au adus impreuna, fie ca relatia se bazeaza pe o cunoastere reala a partenerului sau pur si simplu pentru ca ne-am indragostit fulgerator de cineva, nu garanteaza in niciun fel ca vom ramane in cuplu pentru restul vietii, asa cum faptul ca partenerii se mai cearta/ contrazic, au conflicte, nu garanteaza ca acel cuplu se va destrama.         Orice pierdere atrage suferinta psihologica, fizica, afecteaza comportamentul persoanei si modul de a se raporta la viata, la lume si la o eventuala noua relatie. De multe ori, cel care initiaza despartirea este blamat, iar cel parasit sa se „bucure" de compasiunea celor din jur. Dar indiferent de rolul pe care fiecare l-a avut in procesul de despartire, suferinta apare la ambii parteneri in masura mai mult sau mai putin egala. Mai ales daca este o surpriza, daca cel parasit nu se astepta la despartire, socul si suferinta sunt cu atat mai mari; insa cu siguranta ca si cel care initiaza despartirea traverseaza o perioada extrem de dureroasa pana cand se hotaraste sa faca anuntul despartirii. Asadar, cel abandonat sufera dupa ce primeste vestea despartirii, iar initiatorul sufera inainte sa faca acest anunt, insa lucrurile nu se termina aici. Dar se poate intampla si ca cei doi membri ai cuplului sa decida de comun acord despartirea si atunci suferinta va fi mult atenuata, insa nu inexistenta.               Orice pierdere atrage dupa sine suferinta. Cei mai multi oameni reusesc sa iasa din starea depresiva, isi acorda un timp pentru refacere, fac bilantul castigurilor si amintirilor care merita pastrate din relatia sfarsita, ca apoi sa fie niste persoane mai mature, gata sa faca alegeri mai bune si sa primeasca oameni noi in vietile lor. Altii nu isi revin niciodata dupa o ruptura, raman ancorati in trecut si isi compara tot timpul partenerul actual cu cel care a provocat suferinta. Se mai poate ajunge si la situatii dramatice, in care cel parasit se gandeste sa recurga la suicid sau chiar la crima urmata de sinucidere. Aceste lucruri depind de structura de personalitate a fiecaruia, de resursele de care dispune pentru vindecare si chiar de mediul, oamenii din jurul sau.

ETAPELE DOLIULUI DUPA O RELATIE

      Doliul nu se tine doar dupa moartea unei persoane ci este recomandat sa se tina si dupa „moartea" unei relatii. Odata cu pierderea unei relatii, pierdem si acel sentiment de a apartine cuiva, se naruie sperantele de a avea o familie cu acel om, visurile, asteptari de la celalalt, de multe ori avem sentimentul de a fi piedut proiectul vietii noastre. Pentru persoana care initiaza despartirea, etapele doliului sunt traite dinainte de a face anuntul despartirii, iar pentru cea abandonata, doliul se declanseaza din momentul rupturii.

    1 ) Negarea sau refuzul realitatii

         Initiatorul refuza sa creada ca nu il mai iubeste pe celalalt si face eforturi sa reaprinda flacara iubirii dar in cele din urma va realiza si accepta ca nu mai are sentimente fata de celalalt. Cel abandonat, la fel, va refuza sa creada ca sentimentele celuilalt au disparut si s-ar putea gandi ca partenerul nu vorbeste serios cand isi exprima dorinta de a incheia relatia, va face eforturi readuca pasiunea intre ei, ceea ce va fi perceput de catre celalalt ca fiind oarecum agasant, deoarece in momentul anuntului el va fi procesat aceasta etapa de multa vreme. Dar destul de repede cel abandonat va intelege ca nu este o gluma si din acel moment se declanseaza furtuna. Reactiile difera de la persoana la persoana, de la un soi de paralizie emotionala pana la agitatie, furie.

     2 ) Furia si vinovatia

          Cel care va initia despartirea resimte vinovatie, pentru ca se simte responsabil de durerea pe care i-o va provoca partenerului. Si-a dat seama ca ceea ce isi propusese pentru viata lui, nu este realizabil alaturi de acest partener si se simte furios pentru ca acesta nu se mai poate ridica la inaltimea asteptarilor sale. In acest moment, ca si in etapa anterioara, acesta este ambivalent; este furios si se gandeste sa incheie aceasta relatie dar se teme, inca, de singuratatea de dupa despartire. Se refugiaza in diverse activitati, iar partenerul, cel care va fi abandonat, remarca acest lucru dar nu se gandeste ca lucrurile sunt atat de grave. Odata primita vestea despartirii, si acesta devine ambivalent, iar uneori isi exprima iubirea si incearca sa reinnoade lucrurile, alteori isi exprima furia pe partener.

     3 ) Negocierea

          Pentru cel care initiaza despartirea, negocierea are loc cu propria persoana.Deasemenea, el se poate destainui prietenilor sau familiei cu privire la gandul de despartire. Negociaza cu sine si se gandeste ca orice cuplu are perioade bune si perioade rele si ca timpul va rezolva lucrurile, insa intr-un final se va convinge ca nu mai are sentimente fata de cel care inca ii este partener. Partenerul, cel care urmeaza a fi abandonat, este inca ambivalent. Uneori incearca sa schimbe hotararea celuilalt si il intreaba ce trebuie sa faca sa il determine sa se razgandeasca, ii promite ca o sa se schimbe, alteori ii cere sa plece si ii va spune ca il va face sa plateasca.

     4 ) Depresia

          Aceasta etapa este caracterizata de tristete, de sentimentul de a fi singur, disperare, anxietate. Cel care va initia despartirea, traieste si aceasta etapa de unul singur, deoarece inca nu si-a comunicat intentia. Libidoul scade, asadar cuplul nu prea sau nu mai are deloc viata sexuala, devinde morocanos, scade randamentul in general, apar tulburari de somn. Cel care va fi abandonat, isi va fi epuizat resursele fizice si psihice de a-si recupera partenerul si nu are decat sa se resemneze si sa accepte decizia partenerului. Atunci, acesta se confrunta cu o tristete profunda sau chiar depresie cu tot ce presupune aceasta. Ceea ce a trait cel care a initiat despartirea, va aparea acum la partenerul abandonat, insotit uneori de ganduri suicidare si chiar de treceri la fapte. Impulsul in aceasta perioada va fi acela de a-si lua concediu, lucru care nu ar face decat sa inrautateasca situatia, deoarece ar avea mai mult timp pentru a se gandi la despartire; acesta se gandeste ca nu isi va mai reveni niciodata, mai ales ca despre celalalt afla ca deja se simte bine fara el.

     5 ) Acceptarea

          In acest moment, cel care initiaza despartirea, se simte usurat; acum stie clar ca nu mai are sentimente pentru celalalt si ca relatia nu are niciun viitor. Isi exprima decizia cu convingere si stie ca o noua viata o asteapta. Este deschis catre o alta relatie si catre evolutie. De multe ori, si cel abandonat ajunge in aceasta etapa, insa uneori acesta ramane in etapa anterioara ani sau chiar toata viata. In unele cazuri, partenerul abandonat ramane in negare, si se comporta ca si cum celalalt inca l-ar iubi dar ceva ii tine despartiti acum si celalt va reveni intr-o zi. Dar de cele mai multe ori si cel abandonat va trece peste aceasta perioada de mare tristete si in timp isi va recapata pofta de viata, redevine sociabil si va fi deschis catre o noua relatie.

          In cazul persoanelor care isi cunosc valoarea personala si a caror auto-stima nu se bazeaza pe acceptarea si iubirea celorlalti, aceasta perioada de doliu dureaza intre trei si sase luni. Aceste etape nu se succed neaparat, alteori ele sunt traite in paralel, iar intensitatea trairilor difera de la o persoana la alta.

          Daca citesti acest articol probabil ca te afli in pozitia celui care a abandonat sau a fost parasit; sau din simpla curiozitate. Oricum ar fi, afla ca orice esec, in orice domeniu, este o oportunitate de crestere. Indiferent care sunt gandurile tale in acest moment, iti spun ca momentele de tristete nu sunt unele bune pentru a lua decizii. Iti mai spun si ca nu situatiile in care ne aflam, ne fac sa ne simtim intr-un anumit fel, ci felul in care gandim despre ele.

Fii bine cu tine!