Bolile psihosomatice reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Simptomele funcţionale ale acestora sunt printre primele cauze de incapacitate de muncă şi incapacitate socială şi presupun: investigaţii in extenso, spitalizări numeroase, proceduri de diagnostic invazive, tratamente medicale multiple, metode recuperatorii costisitoare, pasarea pacienţilor de la un medic la altul fără a rezulta vindecarea mult dorită.

Ce se ascunde în spatele bolilor psihosomatice

S-a demonstrat ştiinţific că există o relaţie importantă între emoţie şi boală. Emoţiile negative, precum anxietatea sau depresia, sunt binecunoscuţi factori patogenetici, iar combaterea lor nu ar trebui omisă de nici un program terapeutic. Pe de altă parte şi incapacitatea de exprimare a emoţiei este un element patogenetic, deoarece se însoţeşte de focalizarea atenţiei spre simptome somatice fără echivalent organic.

Persoanele introspective, marcate de un înalt nivel de disconfort şi insatisfacţie, care stăruie asupra eşecurilor şi greşelilor lor, tind să fie negativiste, concentrându-se asupra aspectelor negative ale celorlalţi şi ale lor. Această categorie de persoane se evidenţiază printr-o hipervigilenţă asupra propriului corp, viziune pesimistă asupra vieţii, depresie, predispoziţie spre reacţii emoţionale asupra organismului sub influenţa stresului, tendinţa de a-şi amplifica suferinţa, tendinţa de a utiliza mecanisme de apărare inadecvate împotriva cauzelor psihice ce stau la baza disconfortului resimţit, tendinţa de a apela la îngrijiri medicale pentru simptome comune etc.

Exemple de tulburări psihosomatice:
• Aparatul respirator: astmul bronşic, tusea şi sughiţul, hiperventilaţia;
• Aparatul cardiovascular: tulburări de ritm cardiac, hipertensiunea arterială esenţială;
• Aparatul gastrointestinal: gastrite, ulcer gastric, diareea emoţională, colon iritabil;
• Sistemul endocrin: boli tiroidiene, diabet;
• Pielea: urticarie, pruritul, psoriasis, dermatite atopice;
• Aparatul genitourinar: dismenoreea, polakiuria;
• Aparatul osteoarticular şi muscular: lombalgiile;
• Cefaleea;

Astmul bronşic se caracterizează prin crize precipitate de stres, infecţii respiratorii, alergii. Conform toeriilor psihologice, pacientul prezintă dependenţă şi anxietate de separare, boala nefiind decât un strigăt suprimat după iubire şi protecţie. Dacă bolnavul este copil, atunci este posibil ca acesta să fie hiperprotejat şi este indicat sş fie încurajat spre activităţi independente specifice vârstei.

Tusea şi sughiţul simbolizează încercarea de uşurare de tensiune interioară sau de a scăpa de dorinţele şi pulsiunile percepute ca fiind periculoase. Tusea poate fi privită ca un protest prin care se incearcă să se exprime o furie imposibil de exprimat în cuvinte, dezgust sau ostilitate. Are ca echivalent digestive vomitarea. Sughiţul apare frecvent la copiii expuşi unor comportamente ambivalente din partea părinţilor: generozitate extremă şi punitivitate exagerată. Acesta reprezintă expresia lipsei de protecţie şi de afecţiune.
Sindromul de hiperventilaţie apare de trei ori mai frecvent la femei decât la bărbaţi. Simbolizează o suportabilitate exagerată a trăirilor emoţionale şi o reţinere în exprimarea sentimentelor. Din punct de vedere statistic, 90% din cazurile de hiperventilaţie au origine emoţională. Se asociază cu: tahicardie, transpiraţii, extremităţi reci, angina, dureri abdominale, meteorism, spasme în extremităţi, parestezii.

Nevroza cardiacă apare ca boală psihosomatică la persoanele agresive, iritabile, uşor frustrabile şi predispuse la boala arterială coronariană. Simbolizează presiunea socială de a adopta un rol, un comportament opus aptitudinilor şi pulsiunilor obişnuite, ostilitate oprimată, agresivitate în cazul colericilor. Prezintă aritmii frecvente ce pot cauza moarte subită la unii bolnavi care trec printr-un şoc psihologic sau o catastrofă masivă. Se indică modificari ale stilului de viaţă prin încetarea fumatului, consumului de alcool, scăderea în greutate, scăderea colesterolului pentru limitarea factorilor de risc.

Aparatul digestiv prezintă afecţiuni centrate pe nevoia de siguranţă. Hrana reprezintă "forma elementară de posesie" iar digestia - modul de management, utilizare a ceva dobândit. Somatitele şi gingivitele simbolizează dificultăţi în iniţierea şi stăpânirea unei situaţii. Tulburările de deglutiţie - dificultatea de a accepta o situaţie; Anorexia, greaţa, voma - dezgust, repulsie; Dureri gastrice, hipermotilitate, spasm piloric sau ulcer - dificultatea cronică de a gestiona o situaţie; Durere, colita, colon iritabil- incapacitatea de a finaliza ceea ce se începe; Constipaţie cronică - incapacitatea de a se despărţi de ceva; Diaree cronică - dorinţa de a se elibera de ceva sau de a scăpa;

Afecţiunile pielii apar cu predilecţie la persoanele anxioase, obsesionale, cu nevoie crescută de control sau cu grad crescut de dependenţă. Simbolizează imposibilitatea exprimării sentimentelor de furie, independenţă, conflicte interpersonale. Expresii ca "a avea obrazul gros", "a te baga pe sub pielea cuiva", "a nu-şi încăpea în piele" ilustrează relaţia dintre piele şi emoţii, caracter. Piela este organul cu cea mai importantă expresie psihosomatică. Este cunoscut faptul că pielea şi creierul sunt singurele organe cu aceeaşi origine embriologică - ectoderm. Inrosirea, paloarea, "pielea de găina" sunt expresii ale conflictelor noastre interioare, ale emoţiilor noastre. Se recomandă atingerea pielii prin masaj, reflexoterapie, aromoterapie ce au acţiune terapeutica asupra bolnavului.

Nu este suficientă ameliorarea fizică a unei boli, dacă aceasta nu duce şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor. Este esenţial să fie abordate şi aspectele emoţionale, culturale şi sociale ale fiecărei boli. Viaţa spirituală a pacienţilor nu trebuie exclusă deoarece impactul acesteia asupra sănătăţii organismului uman este major.
Chiar dacă bolnavii sunt încă sceptici şi reţinuţi atunci când li se explică cauzele psihologice ale afecţiunilor lor, progresele medicale ce se indreaptă către capacitatea de a localiza în creier focarele de excitaţie sau inhibiţie corelate cu anumite emoţii, vor aduce un plus de credibilitate abordării psihosomatice.