Delirul este des întâlnit în secțiile COVID-19.

Medicii relatează că un număr mare din pacienții Covid-19 suferă de delir și că această stare patologică afectează în mod disproporționat adulții mai în vârstă.

Un studiu realizat în aprilie 2020 la Strasbourg a relevat faptul că 65% din persoanele suferind de o formă severă de COVID-19 sufereau și de confuzie acută, un simptom al delirului. Datele prezentate în noiembrie 2020, la întrunirea anuală a American College of Chest Physicians, de către cercetătorii de la Vanderbilt University Medical Center din Nashville, Tennessee, arată că 55% din cei 2.000 de oameni pe care i-au urmărit și care au fost tratați pentru COVID-19 la secțiile de terapie intensivă din întreaga lume au manifestat și delir.

De obicei, aproximativ o treime din oamenii care sunt bolonavi critic ajung în starea de delir, iar datele prezentate depășesc această proporție.

Delirul este atât de des întâlnit la bolnavii de COVID-19 încât unii cercetători au propus ca prezența acestei stări patologice să fie considerată un criteriu de testare pentru COVID-19.

În ultimul deceniu, studiile pe termen lung au arătat că un singur episod de delir poate duce la creșterea apariției demenței ani mai târziu. În plus, acesta accelerează ratele de declin cognitiv în cazul celor care deja suferă de demență. Este valabil și inversul: cei suferinzi de demență sunt mai predispuși să dezvolte delir.

Delirul apare atunci când converg câțiva factori de stres. Vulnerabilități pre-existente, precum bolile cronice sau tulburările cognitive, se pot combina cu factori acceleratori, precum intervenția chirurgicală, anestezia sau infecția severă. Rezultatul este instalarea confuziei, dezorientării și deficitului de atenție, în special în cazul adulților mai în vârstă. Indiferent de ce este cauzat delirul, aproximativ 70% dintre cei cu simptome își revin complet. În cazul celor 30% care nu își revin, însă, un episod de delir prezice un declin de o durată de luni de zile ce conduce către tulburare cognitivă profundă, chiar până la simptome ale demenței.

Oamenii de știință au dezvoltat trei ipoteze pentru a explica cum poate cauza delirul demență. Conform uneia din aceste ipoteze, acumularea de deșeu celular toxic în creier poate cauza delirul pe termen scurt și poate conduce la deteriorare pe termen lung.

Al doilea suspect este inflamația, ce deseori pune probleme pacienților spitalizați pentru infecții, afecțiuni respiratorii sau boli cardiovasculare. Inflamația persistentă poate provoca un episod acut de delir, și poate face ca neuronii și celulele asociate să se deterioreze, ducând la deteriorare cognitivă.

A treia idee este ceea cea cunoscută drept ipoteza pragului. Cineva suferind de demență, chiar și în stadiu incipient, are mai puține conexiuni între neuroni și poate prezenta o deteriorare a materiei albe.

Această pierdere diminuează rezervele neurologice ce ajută persoana în cauză să facă față inflamației sau infecției, depășind o limită și ducând chiar la un stadiu mai avansat de demență. Dr. Poloni din Lombardia, Italia, a constatat că mulți dintre pacienții săi cu demență nu prezentau semnele obișnuite din infecția cu virusul COVID-19, precum febră, tuse și dificultăți respiratorii. Însă, o parte dintre ei au devenit în general "somnoroși și lipsiți de vivacitate", a spus Poloni; alții au devenit neliniștiți și agitați - toate semne ale delirului. Era atât de evident încât Poloni a susținut că delirul trebuie adăugat la criteriile de diagnosticare a virusului.

Un studiu publicat în noiembrie 2020 arată că 28% dintre adulții în vârstă, bolnavi de COVID-19, au delir atunci când se prezintă la camera de urgențe.

Numărul ridicat de persoane care au ajuns să aibă delir ar putea fi un indicator al faptului că pandemia poate duce către o creștere a numărului cazurilor de demență în deceniile următoare, adăugată la creșterea numărului de cazuri ca rezultat al îmbătrânirii populației.