Cu toții vrem să avem copii fericiți, realizați, dar care să ne și asculte și să ne lase să ne bem fericiți cafeaua.

Un copil care deranjează transmite un mesaj. Acesta poate fi : „vreau acum să îmi dai", „am nevoie de prezența ta", sau „nu mă simt bine acum".

Atunci când apare la copil furia, tristețea, frustrarea este important ca noi părinții să le acceptăm, să le fim alături când le manifestă, să-i îndrumăm să le descrie pentru a ne da seama ce le-a cauzat. Apoi este la fel de important să nu sărim să le oferim repede soluții pentru a scăpa de ele, ci să-i ajutăm să și le găsească singuri.

Astfel vor căpăta abilitatea de a se calma, de a se îmbărbăta sau de a-și depăși frustrările.

E important ca părinții să învețe să tolereze aceste emoții ale copiilor astfel încât să-l poți ajuta și pe el să și le tolereze; apoi se va putea elibera încet de ele.

Salvarea poate fi confundată cu empatia. Capacitatea de a tolera suferința când stăm alături de copilul nostru frustrat, rămânând totodată pe deplin prezenți este expresia empatiei autentice.

Toleranța la frustrări sau capacitatea de a-și amâna satisfacerea unei dorințe se antrenează și se poate începe de la vârste mici: întârziind puțin momentul în care îi oferiți ce îți cere sau în care îi rezolvi o problemă, îl ajuți să-și antreneze toleranța la frustrare.

Pentru aceasta este esențial ca și noi părinții să facem acest antrenament al amânării obținerii imediate a ceea ce ne dorim și să învățăm să ne exprimăm frustrarea într-un mod non-violent.

Progresul tehnologic a dus la o dezvoltare fără precedent a umanității, dar acum se întrevăd și efecte nedorite: nu mai avem răbdare să așteptăm, ne enervăm când nu obținem ce vrem cu viteza unui click, vrem beneficii rapide cu efect redus și la fel și copilul nostru.

Stă în puterea noastră să ne antrenăm toleranța la frustrare pentru noi și copii noștri.