Dislexia include deficite ale acurateții cuvintelor citite, din cauza:

-recunoașterii scăzute a cuvintelor

-o capacitate scăzută de decodare a cuvintelor

-deficite ale frecvenței sau fluenței cititului și ale înțelegerii textului citit.

Dificultatea de a citi este prezentă în ciuda existenței unei inteligențe adecvate, a motivației și a oportunităților educaționale.

Studiile au arătat o corelație între dislexie și întârzierile în dezvoltarea limbajului.

Unii copii au și alte tulburări de dezvoltare, cum ar fi Tulburarea de limbaj expresiv, Tulburarea de limbaj receptiv sau Tulburarea de comportament în clasă sau acasă, care la rândul lor pot duce la probleme de relaționare socială.

Dislexia se asociază frecvent cu ADHD, dar și cu anxietatea, depresia, probleme sociale pe măsură ce cresc, TOS, Tulburarea de conduită și risc mai mare pentru suicid. Mecanismul precis de dezvoltare a dislexiei nu a fost complet elucidat. În esență, este o tulburare de dezvoltare neurofiziologică a regiunilor din creier responsabile de dezvoltarea limbajului. Este mai frecventă la băieți și poate apare în orice limbă de pe glob.

Adesea la un copil pot exista mai multe tipuri de tulburări de învățare.

Copilul nu reușește să silabisească cuvinte singulare, dar va avea dificultăți și în organizarea și exprimarea unor gânduri mai complexe în scris, va avea probleme și cu gramatica.

Dificultățile devin mai pronunțate în clasele mai mari când se pune accent pe exprimarea în scris. Problemele de citire afectează și performanța matematică și notele.

Prognostic: s-a constatat că cei care citesc slab încă din primele clase, continuă să rămână în urma celorlalți semeni de vârstă, în ceea ce privește decodarea, rata de citire și acuratețea cititului. Dar cu o intervenție perseverentă și cu un efort personal considerabil, acești copii pot obține un nivel de citire funcțional.

Ei pot avea succes academic printr-o abordare multidisciplinară a tuturor aspectelor problematice.

Specialiștii implicați sunt:

pentru tulburările de vedere: oftalmolog

pentru deficite de auz: ORL-ist

pentru întârziere în dezvoltarea motorie sau alte afecțiuni neuro-motorii: neurolog pentru copii

pentru boli somatice concomitente: medic de familie, pediatru, uneori genetician pentru diagnosticare,

inclusiv a comorbidităților din sfera psihică: psihiatru pentru copii

pentru evaluare și intervenție: psiholog pentru copii, psiholog școlar, logoped, terapeut ocupațional la școală: adaptarea mediului de învățare la clasa și a stilului de predare; profesori de sprijin, psihopedagogi specializați în psihopedagogie specială.

Strategii eficiente în abordarea precoce a deficitelor minore de citit:

activități de conștientizare a fonemelor la grădiniță: prin rime, discriminarea între cuvinte asemănătoare, formarea de cuvinte din sunete, identificarea sunetelor în cuvinte, despărțirea în silabe explicarea modului în care se combina sunetele și cum se descompun cuvintele

în clasa întâi: instrucții explicite despre cum se pronunță sunetele, iar copiii să citească texte pe care le pot înțelege.

Pentru că nu în toate școlile se fac aceste lucruri cu copiii și este disponibil cel mult un profesor de sprijin după ore, părinții ar trebui să meargă cu copilul la o evaluare riguroasă și să se intereseze de tehnici de îmbunătățire a cititului- au apărut și aplicații digitale în acest sens.