Atunci când acționăm într-un mod în care nu ar trebui, sau când nu acționăm deși ar trebui să o facem, experimentăm regretul.

      Se pare totuși că regretul resimțit în cele două situații e diferit. El a fost numit de către cercetători drept regret fierbinte și regret rece. Regretul fierbinte se simte mai intens, dar dureză mai puțin decât regretul rece, care se simte mai puțin intens și persistă mai mult în timp. Drept urmare, regretul fierbinte (experimentat prin încercarea de a face ceva, urmată de eșec ), se simte mai împovărător pe termen scurt. -- Gândeste-te de exemplu atunci când ai încercat să te împrietenești cu cineva de care te-ai îndrăgostit și ai fost respins. Totuși pe termen lung (de obicei după câțiva ani ) regretul rece e cel care se simte mai aversiv -- gîndește-te la o diplomă pe care nu ai reușit să o obții.

   Se observă un schimb natural între regretul fierbinte și cel rece: cu cât încerci mai mult să minimalizezi regretul fierbinte (evitând lucrurile care ar putea să conducă la rușine sau la alt gen de eșec ), cu atât e mai probabil că vei experimenta pe termen lung regretul rece. De exemplu, cu cât eviți mai mult sã contracarezi comentariile cuiva cu care nu ești de acord (și astfel sã eviți regretul fierbinte ), cu atât este mai probabil cã vei simți regretul rece pe termen lung (care provine din sentimentul cã ar fi trebuit sã iei atitudine ). 

     Toate acestea conduc la trei aspecte.

        1. Realizeazã cã e practic imposibil sã eviți regretul de un fel sau altul. Împacã-te cu acest fapt. 

        2. Poți sã alegi între a minimaliza sau regretul fierbinte sau cel rece, dar nu pe amândouã. Ce tip de regrete alegi sã minimalizezi va depinde de personalitatea și de valorile tale.

        3. Odatã ce ai ales tipul de regret pe care vrei sã-l eviti - și astfel tipul de regret pe care îl vei simți cel mai des - adoptã câteva obiceiuri care-ți vor scãdea intensitatea regretului.

     Douã obiceiuri esențiale pentru cei care aleg sã minimalizeze regretul rece sunt sã fie umil și autocompasiunea.

     De ce umilințã? Pentru cã alegând sã minimalizezi regretul rece alegi sã eșuezi mai des și dacã nu ești suficient de umil pentru a lãsa ca aceste eșecuri sã te învețe despre limitãrile tale, probabil vei continua sã faci aceeași greșeli ce vor conduce la și mai multe regrete fiebinți. Deci umilința este importantã.

     Și de ce autocompasiune? Pentru cã îți permite sã fii mai rezilient dupã eșecuri, sã te ridici și s-o iei de la capãt. Fãrã autocompasiune probabil vei oscila între tendința de a-ți plânge de milã și suferințã.

      Pentru cei care aleg sã minimalizeze regretul fierbinte (și deci aleg sã resimtã regretul rece mai des ), existã douã obiceiuri esențiale: evitarea comparațiilor sociale și exprimarea gratitudinii.

      De ce evitarea comparațiilor sociale? Pentru cã, alegând sã minimalizezi regretul fierbinte îți anulezi oportunitãțile de creștere și învãțare care vin odatã cu situațiile de eșuare. Aceasta înseamnã sã te împaci cu ideea cã nu vei mai progresa la fel de rapid spre excelențã, spre deosebire de cei pe care nu-i deranjeazã sã simtã regretul fierbinte. De aceea este important sã eviți comparațiile sociale cu alții și sã fii mulțumit de ritmul propiu de excelențã.

      De ce sã exprimi gratitudinea? Pentru cã te va ajuta sã contrabalansezi tendința de a te focusa pe deviațiile negative de la ce-ar fi putut sau ce ar fi trebuit sã se întâmple. 

     În concluzie, deși nu se poate evita complet resimțirea regretului în viațã, existã modalitãți de a face fațã situației.

Sursa: Raj Raghunathan