În neuroștiință și psihologie găsim o multitudine de teorii asupra viselor, cercetătorii având abordări și explicații uneori contrastante.

Erik Hoel, profesor cercetător al Universității Tufts, propune o nouă abordare, din perspectiva modelelor de machine learning: ipoteza adaptării excesive a creierului.

Conform acestei teorii, visele ciudate permit creierului să generalizeze în mod eficient experiențele zilnice.

Conceptul statistic de „adaptare excesivă", în cazul antrenării unei inteligențe artificiale, respectiv a unui algoritm de machine learning, presupune o familiarizare prea puternică cu setul de date. Cu alte cuvinte, IA-ul consideră datele de antrenament ca fiind o reprezentare perfectă a oricăror situații posibile cu care s-ar putea confrunta.

Consecința cea mai periculoasă este incapacitatea adaptării la situații noi care conțin, parțial, elemente deja cunoscute. „Dacă analizăm tehnicile utilizate pentru învățarea profundă, în cazul machine learning, observăm asemănări extraordinare cu visele" explică Hoel.

Ca și în cazul IA, creierul nostru se familiarizează prea mult cu setul de date, riscând o blocare a evoluției. Astfel, pentru a „rotunji" generalizările și structurările conceptuale, creierul introduce în propriul algoritm informații absurde, consecința fiind visele ciudate.

S-a demonstrat științific faptul că modalitatea cea mai precisă de a produce vise legate de realitate este exersarea repetată a unei sarcini noi. Astfel, în timpul somnului, creierul va încerca să generalizeze conceptele noi și va declanșa proceduri de adaptare excesivă. Creierul învață constant lucruri noi iar „viața e plictisitoare, uneori.

În acest sens, visele au rolul de a ne proteja de pericolul adaptării excesive la realitatea pe care o trăim" declară cercetătorul.

(Sursa: Science Daily - Acest text a fost tradus și adaptat, cu posibile editări, în formă și conținut, ale versiunii originale )